Ads 468x60px

duminică, 7 iulie 2013

Bolile infectioase si vaccinurile







                                                          
                                                           

Bolile infectioase si vaccinurile
  
Extras din cartea “Sistema Immunitario e Vaccinazioni” de dr. Heinrich  Kremer, editura Macro edizioni, 2003 
                       
 Capitolul I

1.1     Perioada din ultimii ani 

Pe perioada ultimilor 10 ani a fost o revolutie “tacuta” in domeniul cercetarii imunologice, si ma refer la cercetarea medicinii oficiale.  In schimb, consecintele  acestor cercetari s-au transpus foarte putin in practica cotidiana la nivel medical.  In ceea ce ma priveste pot spune, destul de linistit ca marea parte a medicilor au putine cunostinte in acest domeniu si nu cunosc, in cele mai multe cazuri, ultimele descoperiri ale cercetarii in imunologie. Oricum rezultatele acestor cercetari au un efect determinant si asupra practicii in campul vaccinarilor, si efectele sunt atat de tip direct cat si indirect. Ceea ce ma determina sa va arat urmatorul grafic care incepe cu anul 1850 , si prezinta evolutia rujeolei (pojar) si al tusei convulsive ( magareasca ) in Anglia si in tara Galilor. Pe parcursul a 100 de ani, se vede tendinta disparitei mortalitatii din cauza acestor boli : curba tinde spre 0. Linia continua reprezinta tusea convulsiva, si se vede ca punctul culminant a fost in perioada celui de al doilea Razboi Mondial cand a avut loc o recrudescenta a bolii. Spre 1950 , cand procentul raspandirii acestei boli se apropia de 0, incepusera sa fie disponibile vaccinurile.  Spre sfarsitul anilor ’60, cand incepura vaccinarile in masa pentru aceste boli , atat rujeola cat si tusea convulsiva erau aproape de 0 .        


FIG.1 Pertosse e morbillo: percentuali di mortalità dei bambini al di sotto dei 15 anni in Inghilterra e in Galles

 In ceea ce priveste tuberculoza (TBC) , aceasta are o evolutie asemanatoare. Primele statistici, dupa cum se poate vedea din grafic, pleaca de la 1838 si se observa aceeasi curba descendenta ca la precedentele. Pe toata aceasta perioada de 100 si ceva de ani incidenta aceste boli este in scadere rapida . Spre sfarsitul anilor ’40 pentru comba-terea tuberculozei fusese introdusa  pentru prima data chiar chemioterapia. Aceasta era perioada de dupa cel de-al doilea RM , cand de altfel era si o mare concentrare a populatiei refugiate, ale carei conditii igienice si alimentare erau scazute. Si cu toate acestea in acea perioada nu se inregistrase o crestere a incidentei TBC-ului . Apoi spre anii ’50 in Anglia  si Tara Galilor fu introdusa vaccinarea BCG cu toate ca, cazurile de imbolnaviri erau foarte rare iar cazurile de deces din cauza acestei boli erau reduse.    

1.2  Rolul vaccinurilor

Cu toate acestea se continua propaganda precum ca medicina moderna ar fi reusit sa combata bolile infectioase datorita vaccinarilor in masa a populatiei.  In realitate, adevaratii factori responsabili de diminuarea cazurilor de boli infectioase sunt, in mod special alimentatia, cresterea nivelului de constientizare datorita scolarizarii, ameliorarea conditiilor in care se nasc copiii, contributia medicinei ( in special cea din perioada lui Lister si a lui Semmelweis  in sec al XIX-lea, prin introducerea asepsiei, adica a sterilizarii mediului in care este tratat bolnavul)  In consecinta conditiile generale de baza fusesera mult imbunatatite (care sunt importante si decisive in cazul tuberculozei).      In orice caz este in mod absolut eronat sa se spuna ca scaderea incidentei bolilor infectioase la copii a fost rezultatul vaccinarilor.  
FIG. 2 Mortalità e quota di assistenza medica sul prodotto nazionale lordo (PIL) degli Stati Uniti

Alte grafice la fel de interesante, sunt reprezentate in fig.2. Curba descrescatoare si continua, care pleaca din coltul din sanga sus, reflecta mortalitatea complexiva incepand cu anul 1900.      In toata aceasta perioada (1900-1950/60) se evidentiaza o scadere drastica a mortalitatii fara interventia sanitara. Curba mai mica care pleaca tot din partea stanga reprezinta mortalitatea relativa a 11 boli infectioase. Si la aceasta se vede o scadere continua chiar din 1910.
 Aceasta scadere era deja in curs, cu mult inainte de introducerea vaccinarilor in masa, si chiar inainte de introducerea antibioticelor. Aceasta este o realitate statistica. In fine, curba desenata cu linie intrerupta reprezinta curba cheltuielilor sanitare exprimata in procente fata de PIB-ul USA.  Se observa cum, in timp ce mortalitatea are un ritm descrescator ( atat in general cat si cea din cauza bolilor infectioase) cu tendinta spre zero, fara vaccinari si antibiotice, cheltuielile sanitare incep sa creasca drastic; mai putina lume moare, mai mult se cheltuie . 
Se observa in fig.2 ca in anii ’50 incepura vaccinarile in masa impotriva bolilor infectioase;  in mod curios odata cu cresterea cheltuielilor sanitare, in mod parelel au crescut si bolile cronice-degenerative, tipice zilelor noastre si foarte raspandite si la copii. 

 In renumitele tratate de imunologie in schimb, in imaginile graficelor ce sunt reproduse, situatia e putin diversa.  Astfel, asa cum se poate vedea in fig 3, graficele ce reprezinta incidenta bolilor au forma unor munti, dand astfel impresia unei situatii de proportii. Aceste grafice sunt statisticile oficiale USA si reprezinta cazurile de imbolnavire (nu de mortalitate) inregistrate la 100.000 de locuitori.  Examinand situatia in detaliu, in partea superioara avem difteria. 
Aceasta reprezinta cazurile inregistrate la 100.000 de locuitori pe perioada de timp de la 1900 la 1990. Aici este necesar sa se gaseasca referintele juste, dar oricum se vede ca erau oricum scazute cu 100 de cazuri la suta de mii de locuitori; si oricum si acest numar scazuse inainte de introducerea vaccinurilor. 

FIG. 3 Grafici propaganda
Din ceea ce ei ne arata aici, vor sa ne faca sa credem ca incepand cu introducerea vaccinatiilor antidifterie, incidenta acestei boli s-a diminuat la 1:100.000.  Pe de alta parte este curios de notat ca axa ordinatei este reprezentata in scara logartmica; acesta este un truc statistic, pentru a reda o imagine marita a micilor diferente in incidenta bolii fata de marile diferente; intr-adevar, daca scara de referinta ar fi fost liniara, asa cum s-a facut in cazul graficelor pentru poliomelita si rujeola, nu s-ar fi vazut nici o diferenta intre perioada de dinaintea introducerii vaccinurilor si perioada de dupa.  Acesta este argumentul forte cu care Snatatea publica din USA, demonstreaza ca prin introducerea vaccinarilor obligatorii s-a reusit a eradica bolile infectioase infantile. In plus nu s-a prezentat nimic ce ar putea indica sau ar putea exclude ca, curba ar fi avut aceeasi traiectorie, dupa al II-lea RM, datorita imbunatatirilor conditiilor generale de viata a populatiei : igiena, alimentatie, asistenta medicala, etc.   Situatia este putin diversa pe graficul ce se refera la vaccinarile antipoliomelita, unde statisticile pleaca de la 1940, cand inca de pe atunci se vede ca erau in mod surprinzator inferioare,  10 cazuri la suta de mii de locuitori. Apoi avem fara cauze aparente o crestere relativa care ajunge la 30-40 cazuri la suta de mii /an. Dupa introducerea vaccinului inactiv antipolio (cu virus ucis) se inregistreaza intr-adevar o scadere al numarului de cazuri de poliomelita; dar in mod curios acestea ajung tot la acelasi nivel de dinanintea  introducerii vaccinului, adica la putin sub 10 aczuri la suta de mii de locuitori. Se introduce apoi vaccinul antipolio oral cu virus viu si in acest caz se vede ca s-a reusit sa se reduca numarul de cazuri la 5 . Al treilea grafic din fig3 se refera la rujeola, aici statistica pleaca de la 1960 cu o incidenta a cazurilor de 500 la suta de mii de locuitori. Dupa introducerea vaccinului se inregistreaza o crestere a cazurilor apoi pe la jumatatea anilor ’60 a inceput sa scada drastic. Dupa aceasta scadere se inregistreaza si in Europa mici epidemii de rojeola. Dar se poate observa si alt fenomen de care trebuie sa se tina seama cand vrem sa luam decizia de a ne vaccina sau nu. Encefalita subacuta maglina, care este o consecinta postuma a rujeolei cu o latenta de 6-8 ani. In acest grafic, encefalita subacuta este redata in mod curios doar din anul 1970, circa opt ani dupa introducerea vaccinului. Imediat dupa introducerea vaccinului antirujeola cazurile de encefalita subacuta (PESS) erau de circa 50 cazuri la un milion. Apoi incepand cu anii ’70-’75 se inregistreaza din nou o scadere drastica a cazurilor ca apoi sa se inregistreze o tendinta spre zero. Cazurile de difterie, poliomelita si tetanos, prezentate in fig 2, nu sunt cazuri de mortalitate ci de infectare. In tarile occidentale aproape in totaliate, copiii si adultii nu au avut nici o repercursiune in urma unei boli infectioase contactate in mod natural, ca : rujeola,tusea, poliomelita, hepatita B, etc., chiar daca nu fusesera vaccinati.  Nimeni nu este in masura sa spuna daca frecventa imbolnavirilor este mai mare sau mai mica in cazul persoanelor vaccinate fata de cele nevaccinate. Nimeni nu a condus cercetari pe aceasta tema.  Nici in ce priveste complicatiile post vaccinale nu sunt cercetari care sa analizeze problema pe o perioada indelungata, asa incat datele privind daunele imediate post vaccinatiei rezulta intotdeauna minime fata de complicatiile reale. Inca o data, acesta este un argument puternic al acelora care sunt in favoarea vaccinarilor; dar, dat fiind ca nu sunt cercetari , nu este posibil sa se considere acesta un argument serios si real in favoarea vaccinarilor.  
     Nota : Heinrich Kremer este unul din cei mai competenti oameni de stiinta privind cercetarea bolilor degenerative cum ar fi : cancerul, SIDA, si daunele provocate de vaccinari. El are doctorate in medicina, psihiatrie si neurologie, si cu studii in psihologie si sociologie.

          
       Traducere de : Mihaela Fidiuc
         


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu