Bolile infectioase si vaccinurile
Extras
din cartea “Sistema Immunitario e Vaccinazioni” de dr. Heinrich Kremer, editura Macro edizioni, 2003
Capitolul I
1.1
Perioada din ultimii ani
Pe perioada ultimilor 10 ani a fost o
revolutie “tacuta” in domeniul cercetarii imunologice, si ma refer la
cercetarea medicinii oficiale. In
schimb, consecintele acestor
cercetari s-au transpus foarte putin in practica cotidiana la nivel
medical. In ceea ce ma priveste pot
spune, destul de linistit ca marea parte a medicilor au putine cunostinte in
acest domeniu si nu cunosc, in cele mai multe cazuri, ultimele descoperiri ale
cercetarii in imunologie. Oricum rezultatele acestor cercetari au un efect
determinant si asupra practicii in campul vaccinarilor, si efectele sunt atat
de tip direct cat si indirect. Ceea ce ma determina sa va arat urmatorul
grafic care incepe cu anul 1850 , si prezinta evolutia rujeolei (pojar) si al
tusei convulsive ( magareasca ) in Anglia si in tara Galilor. Pe parcursul a
100 de ani, se vede tendinta disparitei mortalitatii din cauza acestor boli :
curba tinde spre 0. Linia continua reprezinta tusea convulsiva, si se vede ca
punctul culminant a fost in perioada celui de al doilea Razboi Mondial cand a
avut loc o recrudescenta a bolii. Spre 1950 , cand procentul raspandirii
acestei boli se apropia de 0, incepusera sa fie disponibile vaccinurile. Spre sfarsitul anilor ’60, cand incepura
vaccinarile in masa pentru aceste boli , atat rujeola cat si tusea convulsiva
erau aproape de 0 .
FIG.1 Pertosse e morbillo: percentuali di mortalità dei bambini al di sotto dei 15 anni in Inghilterra e in Galles |
In ceea ce
priveste tuberculoza (TBC) , aceasta are o evolutie asemanatoare. Primele
statistici, dupa cum se poate vedea din grafic, pleaca de la 1838 si se observa
aceeasi curba descendenta ca la precedentele. Pe toata aceasta perioada de 100
si ceva de ani incidenta aceste boli este in scadere rapida . Spre sfarsitul
anilor ’40 pentru comba-terea tuberculozei fusese introdusa pentru prima data chiar chemioterapia.
Aceasta era perioada de dupa cel de-al doilea RM , cand de altfel era si o mare
concentrare a populatiei refugiate, ale carei conditii igienice si alimentare
erau scazute. Si cu toate acestea in acea perioada nu se inregistrase o
crestere a incidentei TBC-ului . Apoi spre anii ’50 in Anglia si Tara Galilor fu introdusa vaccinarea BCG
cu toate ca, cazurile de imbolnaviri erau foarte rare iar cazurile de deces din
cauza acestei boli erau reduse.
1.2
Rolul vaccinurilor
Cu toate
acestea se continua propaganda precum ca medicina moderna ar fi reusit sa
combata bolile infectioase datorita vaccinarilor in masa a populatiei. In realitate, adevaratii factori responsabili
de diminuarea cazurilor de boli infectioase sunt, in mod special alimentatia,
cresterea nivelului de constientizare datorita scolarizarii, ameliorarea
conditiilor in care se nasc copiii, contributia medicinei ( in special cea din
perioada lui Lister si a lui Semmelweis
in sec al XIX-lea, prin introducerea asepsiei, adica a sterilizarii
mediului in care este tratat bolnavul)
In consecinta conditiile generale de baza fusesera mult imbunatatite
(care sunt importante si decisive in cazul tuberculozei). In orice caz este in mod absolut
eronat sa se spuna ca scaderea incidentei bolilor infectioase la copii a
fost rezultatul vaccinarilor.
FIG. 2
Mortalità e quota di assistenza medica sul prodotto nazionale lordo (PIL) degli
Stati Uniti
Alte grafice la fel de interesante, sunt reprezentate in fig.2. Curba descrescatoare
si continua, care pleaca din coltul din sanga sus, reflecta mortalitatea
complexiva incepand cu anul 1900.
In toata aceasta perioada (1900-1950/60) se evidentiaza
o scadere drastica a mortalitatii fara interventia sanitara. Curba mai mica
care pleaca tot din partea stanga reprezinta mortalitatea relativa a 11 boli
infectioase. Si la aceasta se vede o scadere continua chiar din 1910.
Aceasta
scadere era deja in curs, cu mult inainte de introducerea vaccinarilor in masa,
si chiar inainte de introducerea antibioticelor. Aceasta este o realitate
statistica. In fine, curba desenata cu linie intrerupta reprezinta curba
cheltuielilor sanitare exprimata in procente fata de PIB-ul USA. Se observa
cum, in timp ce mortalitatea are un ritm descrescator ( atat in general cat si
cea din cauza bolilor infectioase) cu tendinta spre zero, fara vaccinari si
antibiotice, cheltuielile sanitare incep sa creasca drastic; mai putina lume moare,
mai mult se cheltuie .
Se observa in fig.2 ca in anii ’50 incepura vaccinarile
in masa impotriva bolilor infectioase;
in mod curios odata cu cresterea cheltuielilor sanitare, in mod parelel
au crescut si bolile cronice-degenerative, tipice zilelor noastre si foarte
raspandite si la copii.
In renumitele
tratate de imunologie in schimb, in imaginile graficelor ce sunt reproduse,
situatia e putin diversa. Astfel, asa
cum se poate vedea in fig 3, graficele ce reprezinta incidenta bolilor au forma
unor munti, dand astfel impresia unei situatii de proportii. Aceste grafice
sunt statisticile oficiale USA si reprezinta cazurile de imbolnavire (nu de
mortalitate) inregistrate la 100.000 de locuitori. Examinand situatia in
detaliu, in partea superioara avem difteria.
Aceasta reprezinta cazurile
inregistrate la 100.000 de locuitori pe perioada de timp de la 1900 la 1990.
Aici este necesar sa se gaseasca referintele juste, dar oricum se vede ca erau
oricum scazute cu 100 de cazuri la suta de mii de locuitori; si oricum si acest
numar scazuse inainte de introducerea vaccinurilor.
FIG. 3 Grafici propaganda
|
|
Din ceea ce
ei ne arata aici, vor sa ne faca sa credem ca incepand cu introducerea
vaccinatiilor antidifterie, incidenta acestei boli s-a diminuat la
1:100.000. Pe de alta parte este curios
de notat ca axa ordinatei este reprezentata in scara logartmica; acesta este un
truc statistic, pentru a reda o imagine marita a micilor diferente in incidenta
bolii fata de marile diferente; intr-adevar, daca scara de referinta ar fi fost
liniara, asa cum s-a facut in cazul graficelor pentru poliomelita si rujeola, nu
s-ar fi vazut nici o diferenta intre perioada de dinaintea introducerii
vaccinurilor si perioada de dupa. Acesta
este argumentul forte cu care Snatatea publica din USA, demonstreaza ca prin
introducerea vaccinarilor obligatorii s-a reusit a eradica bolile infectioase
infantile. In plus nu s-a prezentat nimic ce ar putea indica sau ar putea
exclude ca, curba ar fi avut aceeasi traiectorie, dupa al II-lea RM, datorita imbunatatirilor
conditiilor generale de viata a populatiei : igiena, alimentatie, asistenta
medicala, etc. Situatia este putin diversa pe graficul ce se
refera la vaccinarile antipoliomelita, unde statisticile pleaca de la 1940,
cand inca de pe atunci se vede ca erau in mod surprinzator inferioare, 10 cazuri la suta de mii de locuitori. Apoi
avem fara cauze aparente o crestere relativa care ajunge la 30-40 cazuri la
suta de mii /an. Dupa introducerea vaccinului inactiv antipolio (cu virus ucis)
se inregistreaza intr-adevar o scadere al numarului de cazuri de poliomelita;
dar in mod curios acestea ajung tot la acelasi nivel de dinanintea introducerii vaccinului, adica la putin sub
10 aczuri la suta de mii de locuitori. Se introduce apoi vaccinul antipolio
oral cu virus viu si in acest caz se vede ca s-a reusit sa se reduca numarul de
cazuri la 5 . Al treilea grafic din fig3 se refera la rujeola, aici statistica
pleaca de la 1960 cu o incidenta a cazurilor de 500 la suta de mii de
locuitori. Dupa introducerea vaccinului se inregistreaza o crestere a cazurilor
apoi pe la jumatatea anilor ’60 a inceput sa scada drastic. Dupa aceasta
scadere se inregistreaza si in Europa mici epidemii de rojeola. Dar se poate
observa si alt fenomen de care trebuie sa se tina seama cand vrem sa luam
decizia de a ne vaccina sau nu. Encefalita subacuta maglina, care este o
consecinta postuma a rujeolei cu o latenta de 6-8 ani. In acest grafic,
encefalita subacuta este redata in mod curios doar din anul 1970, circa opt ani
dupa introducerea vaccinului. Imediat dupa introducerea vaccinului antirujeola
cazurile de encefalita subacuta (PESS) erau de circa 50 cazuri la un milion.
Apoi incepand cu anii ’70-’75 se inregistreaza din nou o scadere drastica a
cazurilor ca apoi sa se inregistreze o tendinta spre zero. Cazurile de
difterie, poliomelita si tetanos, prezentate in fig 2, nu sunt cazuri de
mortalitate ci de infectare. In tarile occidentale aproape in totaliate, copiii
si adultii nu au avut nici o repercursiune in urma unei boli infectioase
contactate in mod natural, ca : rujeola,tusea, poliomelita, hepatita B, etc.,
chiar daca nu fusesera vaccinati. Nimeni
nu este in masura sa spuna daca frecventa imbolnavirilor este mai mare sau mai
mica in cazul persoanelor vaccinate fata de cele nevaccinate. Nimeni nu a
condus cercetari pe aceasta tema. Nici
in ce priveste complicatiile post vaccinale nu sunt cercetari care sa analizeze
problema pe o perioada indelungata, asa incat datele privind daunele imediate
post vaccinatiei rezulta intotdeauna minime fata de complicatiile reale. Inca o
data, acesta este un argument puternic al acelora care sunt in favoarea
vaccinarilor; dar, dat fiind ca nu sunt cercetari , nu este posibil sa se
considere acesta un argument serios si real in favoarea vaccinarilor.
Nota
: Heinrich Kremer este unul din cei mai competenti oameni de stiinta privind
cercetarea bolilor degenerative cum ar fi : cancerul, SIDA, si daunele
provocate de vaccinari. El are doctorate in medicina, psihiatrie si neurologie,
si cu studii in psihologie si sociologie.
Traducere de : Mihaela Fidiuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu