Huntza, populatia cea mai longeviva din lume

         Articol preluat si  tradus de pe blogul
        http://contiandrea.wordpress.com/?s=digiuno+terapeutico
    
          Huntza, populatia cea mai longeviva din lume
 

Cu acest articol completez tematica inceputa cu articolul “ Postul terapeutic, hrana pentru suflet”. Cu ceva timp in urma am inceput sa fac o cercetare referitoare la cel mai longeviv popor din lume si descoperii date foarte intersante: Huntza- aceasta  populatie nu nu mai ca traieste in medie 130-140 de ani, dar nu cunoaste nici atat de temutele noastre boli degenerative, cancerul, boli ale sistemului nervos, etc. Traiesc la granita de nord al Pakistanului, in interiorul unei vai de pe catena muntoasa Himalaya  si este populatia cea mai longeviva de pe Terra , in absolut.
Elita noastra medicala se lauda ca tine in viata batranii pana la 80 de ani si chiar mai mult. Ei bine, populatia Huntza, fara sa apeleze la prodigioasa noastra stiinta medicala, la varsta de 100 de ani sunt incredibili de activi, muncesc inca pe camp, si isi ingrijesc copiii cu cu extrema vivacitate si vitalitate. Femeile sunt inca fertile si dupa 90 de ani. Bine-nteles ca pentru a putea sa conceapa la o astfel de varsta, fizicul lor este inca viguros si nu are nimic de-a face cu batranele noastre de 90 de ani.

Ceea ce in mod indiscutabil, ii face atat de longevivi, pare sa fie postul destul de indelungat pe care il practica in fiecare an, alimentatia vegetariana, si apa alcalina prezenta pe pamantul lor.

Postul si produsele vegetale

Aceste persoane traiesc cu fructe si se supun si unui lung post in lunile de iarna. Practica fortat ceea ce naturistii definesc “postul terapeutic”. Suprafata de teren pe care traiesc, se gaseste la mare altitudine, in Pakistan si este un loc cam neospitalier, care nu da suficienta recolta pentru cei 10.000 de locuitori, pe tot parcursul unui an.  Cultiva orz, miei, graul saracen (n.td : Fagopyrum esculentum este o planta specifica acelei regiuni, in mod impropriu denumita “grau”ea nefacand parte din familia Gramineelor.) precum si plantele de gradina : rosii, varza, spanac, mazare, sfecla, etc, iar dintre fructe : nuci, cirese,mure, piersici, pere, rodii. Totusi, pana in martie, cand orzul ajunge la maturitate , postesc saptamani intregi, (pana la 2 luni) pentru a putea rationaliza putinele rezerve de alimente ramase de la ultima  recoltare. Frumusetea este ca aceasta “bizara” obisnuinta, care, dupa cum spun “vechile conceptii alimen-tare” ar duce la anemie si moarte, din contra la aceasta populatie a produs, cu trecerea anilor o extraordinara vigoare.  O astfel de persoana (populatia Hunza) poate sa mearga si 200 km, la pas intins, fara sa se opreasca si fara sa oboseasca. Aceasta rezistenta a lor este cunoscuta in tot Orientul, incat sunt solicitati ca, carausi  pentru expeditiile din Himalaya.    

Postul in lumea animalelor

Chiar si pentru multe animale postul e un lucru normal pentru supravietuire, mai ales in perioadele de carenta de hrana. Toamna, capra neagra, cerbii , mananca mai mult pentru a acumula grasimile necesare pentru perioada invernala, cand nu mai pot gasi nimic de manacre data fiind altitudinea mare la care traiesc. Si in plus, luptele violente la care participa cerbii in perioada de imperechere, si monta  insasi,  au loc tocmai in aceasta perioada de iarna, deci pe timpul postului, fapt care nu le compromite energiile ci din contra le emfatizeaza.  

Pasarile migratoare mananca in perioada estiva mult peste nevoi si ajung sa cantareasca dublu in momentul cand se pregatesc sa migreze, dar pe timpul migratiei care poate fi si de 5000 km, nu se opresc deloc, astfel incat, cand ajung la destinatie au din nou greutatea normala. Lupii vaneaza zile intregi apoi pot sta fara sa manance saptamani intregi si in acelasi timp parcurg distante foarte mari in cautarea altei prazi.

Pana si pestii postesc, de exemplu somonul, care pe timpul faimoasei migrari in amontele raului nu ingereaza absolut nimic, la fel si pe perioada cat isi depune icrele.

In concluzie, postul este o necesitate care nu a aparut acum 10.000 de ani, ci exista de milioane de ani care apartin istoriei existentei omului/animalelor si de aceea aduce multe beneficii.   

Apa alcalina

Ultimul element fundamental pentru forta si longevitatea acestui popor este compozitia apei. Dupa diverse studii reiese ca apa pe care o beau aceste persoane poseda un ridicat nivel al pH-ului (apa alcalina) avand astfel un puternic efect antioxidant si un inalt continut de minerale coloidale. Ca experimentator si cercetator independent tre-buie sa mentionez ca a posti cu apa alcalina este mult mai usor decat cu apa de la robinet sau imbuteliata. Aciditatea metabolica determinata de un post prelungit este intr-adevar compensata de apa alcalina, astfel ca pH-ul (in corp) ramane stabil.

In ce priveste alimentatia, am explicat deja ( n.td-se face referire la alt articol) ca unicul fruct care ajuta la mentinerea pH stabil este marul rosu; pe timpul postului in schimb ajuta mult folosirea apei alcaline, apei cu argila ventilata, sau spalaturi interne/externe cu sare integrala.

In prezent si aceasta populatie a fost “atinsa” de societatea “evoluata” de consum, care le-a introdus mancarea “deseu”: faina rafinata, zaharul rafinat, sarea albita chimic, etc, si astfel au aparut si la ei bolile “civilizatiei” pe care Occidentul le cunoaste foarte bine  : cariile dentare, probleme cardio-vasculare, reumatice, etc. Doar putini au reusit sa scape de aceasta poluare “evolutiva”, evitand sa consume astfel de alimente, pe care din instinct le-au perceput a fi nenaturale si nocive.  

Concluzii

Sa judecam cu calm si sa vedem daca au sens obisnuitele discutii pe care le auzim in jur:         “Avea 80 de ani, cel putin a trait mult, iar acum nu mai sufera”

               “ De-acum am 35 ani, trebuie sa ma grabesc sa fac un copil”

                “Am depasit 40 ani, trebuie sa fiu atent sa nu exagerez cu efortul”

                “ Am 30 ani, genunchii mei sunt praf, nu mai pot juca fotbal”

                “ Doamna, la 60 ani este normal sa va ganditi la dentiera”...etc

Exista intr-adevar un ceas biologic ce nu poate fi pus in discutie sau sunt stilurile de viata gresite care accelereaza acele acestui ceasornic ?

Au sens toate aceste anxietati : femei care la 30 de ani se tem ca nu vor mai putea avea copii,?  Este cu adevarat fiziolgic ca la o varsta inca tanara sa intri in  menopauza / andropauza, sau sa suferi de osteoporoza, artroza, dementa senila, etc.....?

Este normala aceasta explozie de atatea patologii senile, cronico-degenerative, sau a sistemului nervos?

Ceea ce este normal intr-o societate bolnava, ar putea fi anormal sau fara sens pentru un popor constient. 

Andrea Conti
Dottore in Fisioterapia
Università degli Studi di Roma

                                  Traducere de : Mihaela Fidiuc