Despre Diabet

   Articol  preluat de pe site-ul         

   http://www.oltreildiabete.it/

  Marturii  

  Aceasta pagina aduna marturiile unora dintre membrii asociatiei “Oltre il diabete”

  ( Dincolo de diabet)

Imbunatatindu-si propriul stil de viata, in primul rand alimentatia, si reechilibrand aspectele psihico-emotionale, aceste persoane au ajuns la un nivel de sanatate opti.m

Emanuele, 34 de ani, diabetic de la 9 ani

      

Povestea mea este foarte deosebita. Avand fibroza chistica, diabetul a aparut in 2003 in urma unui tratament prelungit pe baza de cortizon.

Am incercat intotdeauna sa-mi mentin un nivel al glicemiei scazut, practicand mult sport si in prezent practic mountain – bike intens, (cca 60 km pe zi) secondat de un antrenor . Pe vremuri foloseam cca 60 unitati de insulina pe zi si ajunsesem la punctul de a nu-l mai putea face in abdomen, deoarece burta era distrusa si neagra de atatea injectii.  Intr-o zi am vazut documentarul “Crud si simplu” si am vrut sa incerc si eu.

Asa incat am inceput sa mananc alimente crude : fructe, legume, verdeturi, fructe uscate ( nuci, migdale, fistic, etc) seminte oleaginoase ( susan, in, bostan, floarea soarelui, etc) , avocado.

Dupa 4 zile cu o astfel de alimentatie, am inceput progresiv sa reduc din insulina, ca rezultat al ameliorarii indicelui glicemic.Parametrii glicemici, masurati de 6 ori pe zi, inainte si dupa principalele mese, confirmau reechilibrarea pancreasului meu.

In mod incredibil, mancam si glicemia ramanea sub 140. Nu-mi venea sa cred ! Mancam verdeturi de toate tipurile cu diverse seminte. Smochinele si curmalele, in pofida continutului lor ridicat de zahar, le consumam pentru a avea energie necesara afrontarii antrenamentelor masacrante. De atunci nu am mai folosit nici un supliment alimentar pentru activitatea sportiva, asa cum se practica in mod curent de sportivi.   

Am scazut in greutatea cu 7,2 kg de masa musculara, apoi dupa cateva luni am inceput iar sa pun cateva kg, atat de masa musculara cat si grasa. Azi ma antrenez avand un fizic complet nou : dupa 3 saptamani depasisem performantele pe care le aveam cu alimentatia normala. Nu mai simt oboseala de dupa antrenament si suparatorul efect al acidului lactic la nivel muscular. Noul  meu stil de viata a avut rezultate benefice si asupra fibrozei chistice, boala incurabila in mod oficial. Analizele de transaminaza s-au imbunatatit considerabil ( 2 din 3 au reintrat la normal) ajungand sa reduc la jumate medicamentele. Nu mai folosesc suplimentele vitaminice, am redus pastilele pentru ficat, bronhodilatatorii cortizonici iar infectiile pulmonare s-au redus foarte mult. Am inceput si sa reduc gradual enzimele necesare pt. corecta asimilare a hranei, fara de care, in general in cazul fibrozei chistice, e ca si cum nu ai manca. Toate acestea se intampla intr-un cadru general in care se crede ca este imposibil sa faci fata acestei boli fara sprijinul medicamentelor, si chiar in timp sa cresti dozele pentru a putea face fata degenerarii bolii.

Pe 21 februarie 2012 am fost la vizita medicala, la centru pentru fibroza chistica din Verona, si medicul a fpst foarte curios sa stie tot traseul pe care l-am facut. Inainte de vizita eram foarte agitat deoarce nu stiam cum vor reactiona medicii cand vor afla “tratamentul” care l-am urmat. Pe urma insa, am fost incantat sa constat ca la nivelul medicinei oficiale nu este “inchidere” ci curiozitate. Am lasat medicului jurnalul meu, in care notasem toate datele , zi de zi, cu : valorile glicemiei, alimentele si cantitatile introduse, greutatea corporala, activitatea sportiva.   

Sunt convins ca la urmatorul congres international despre diabet, care va avea loc pe 21 oct 2012, voi avea si alte lucruri importante de comunicat referitoare la sanatatea mea, si in mod special despre acest minunat traseu al vindecarii totale fizice si spirituale.   

Pagina personala pe F.B. a lui Emanuel

www.facebook.com/GuarireDalDiabete

Un copil diabetic  
Sa ai un fiu diabetic este o experienta psihica devastatoare. Ti se cere, din primele momente sa accepti ca dragostea vietii tale va trebui pentru TOTDEAUNA sa se intepe in degete, burta, picioare, si nu numai.; ti se cere sa inveti cu viteza luminii toate aspectele pe care trebuie sa le ai in vedere pt. injectarea insulinei : hipoglicemie   hiperglicemie. Tie, care ai intrat intr-o gaura neagra care te absoarbe in fiecare moment al luciditatii, ti se impune si sa devii CONTROLR si EXECUTOR al tratamentului acestei boli teribile, DIABETUL.        

 Fiul tau devine sclavul insulinei, al masuratorilor continue, al greutatii care trebuie sa creasca in mod echilibrat si sa suporte stresul fizic al hipoglicemiei, si al celui nervos al hiperglicemiei, si mai ales stresul psihologic la care este supus cand trebuie sa i se  produca o USOARA durere cu fiecare intepatura care i se face. Durerea ta cand inceteaza?  Sa adormi cu angoasa masuratorilor nocturne, cand se termina?    

Dar la naiba, mi-am spus eu si sotul meu, LA NAIBA cu toate aceste lucruri pe care trebuie sa le accept si sa consider ca totul e bine. Dumnezeu mi-a incredintat o fiinta pentru a o iubi cu tot sufletul , ca sa o protejez, sa o fac sa creasca sanatoasa si fericita, nu ca sa o vad suferind, suparata si congestionata pentru ca o doare burta sau degetele mainilor devin negre de atatea intepaturi , sau pt. ca vazul  i se deterioreaza, la fel ca si rinichii, cu trecerea timpului. NU poti sa stai si sa te uiti, acceptand ca aceasta situatie este si va ramane asa pt. totdeauna.   

Am inceput  imediat sa cautam raspunsuri diverse, pe care nu le-am gasit deoarce, pt. a avea raspunsuri diverse, trebuia probabil sa pui intrebari diverse : intai incerci o solutie data de altii apoi, incet incet intelegi ca trebuie sa fii tu creatorul intrebarilor si raspunsurilor, trebuie sa intelegi motivul si sa nu te multumesti cand afli :cum, trebuie sa cauti originea, si sa nu te bazezi pe simptom, pt. ca acesta aprinde doar un reflector, pune in evidenta, subliniaza, ceva ce, era dar nu vedeam, care incet incet a prins voce, forta, dimensiune, pentru a se arata in sfarsit asa cum o vedem si cum, ca toate lucrurile pe care nu le cunoastem ne creeaza frica, dar cand incepi sa le intelegi incepi sa ai incredere, gasesti un echilibru.       

Si iata ca a inceput calatoria, in care diabetul este LUMINA care lumineaza  SCHIM-BAREA, ne obliga sa ne schimbam noi insine, STILUL nostru de viata pe TOATE planurile : alimentar, spiritual, mental.                          
Experienta noastra ca parinti, ne-a determinat sa deschidem, prin intermediul informatiilor primite de la expertii din toate sectoarele, un mare numar de porti care ne-au imbogatit experienta de cuplu, de parinti si de adulti. Acest drum ne ajuta sa facem LUMINA unde este intuneric, si sa mergem alaturi de diabet cu mai mult echilibru, fara a avea controlul dar cu CUNOSTINTE si CONSTIINTA.
Sa incepi cu alimentatia, este fundamental, vegetarianismul este un stil de viata care cere cunostinte, actualizari si deschidere mentala. Initial nu este usor sa convingi un copil sa urmeze acest parcurs alimentar, mai ales daca intelege ca nu este doar pt. o perioada ci pentru totdeauna, dar cu pasi mici, si cateva compromisuri, se reuseste.

Sunt totusi cateva puncte cardinale, care, ca si in cazul nostru s-au dovedit a fi FUNDAMENTALE pentru a gasi un prim si IMPORTANT ECHILIBRU . Acestea sunt :

-          Eliminarea lactatelor si derivatelor lor.

-          Eliminare fainurilor (cereale) albe (rafinate) si mai ales graul.

-          Eliminarea zaharului si dulcificantilor artificiali (aspartamul, etc)

-          Eliminarea sucurilor de fructe industializate si substituirea lor cu sucuri proaspete facute in casa

-          Eliminati in mod drastic consumul de proteine animale : carne, oua, peste, doar o data cel mult doua ori pe saptamana .

-          Consumul de 2 – 3 ori pe saptamana de paste de grau imtegral alternand cu orez integral, orez basmati ( un soi de orez) (si alte soiuri de orez integral, sau orz)

Pentru a ne descurca cu regimul ambilor copii, dat fiind ca avem si o fetita mai mica fara diabet, am optat pt. laptele vegetal, ca cel de migdale, ovaz, soia si chiar iaurt si branza de soia. Am adaugat la paste : tofu ( branza de soia) si seitan ( gluten din diverse cereale) fara sa marim fecventa acestora, pt. ca copiii nu sunt usor de multumit in ce priveste gustul.

ATENTIE : cu acest nou stil de viata, am constatat ca hipoglicemia aparea tot mai frecvent, facand masuratori NUMAI dupa mesesle principale, la cca jumatate de ora, acest lucru permitandu-ne sa diminuam tot mai mult consumul zilnic de insulina.  Toate aceste lucruri ne-au schimbat optica si modul de a privi diabetul si folosirea insulinei.! A schimbat chiar si perceptia copilului, care nu se mai vede ca o fiinta bolnava ci ca un copil care azi are diabet dar maine nu se stie. Poate pentru ca s-a intepat de cateva ori mai putin, acest lucru il face sa devina mai puternic, mai sigur , sa aiba ganduri pozitive, nu negative, sa fie mai echilibrat, mai senin cu sine insusi.
In fine, este sfera spirituala si psihologica pe care noi, parintii suntem chemati sa o schimbam : acesta este un drum ce trebuie sa-l infruntam , privim, simtim si mai ales sa-l condividem(...) Este un parcurs foarte delicat, care cere o mare dragoste, care de fapt este resursa noastra de viata, ce ne costa foarte putin dar ne da foarte mult.                              Va invitam sa faceti lumina asupra “monstrului” diabet, astfel incat sa nu va mai fie frica ci sa fiti constienti ca este doar un mic neg intr-un corp mare cu o imensa lumina. Va imbratisam calduros, doi parinti ca si voi.

Ermanno, 62 ani, diabetic de 16 ani

Prima data cand am descoperit ca am diabet a fost in 1994 cand am facut un infarct. Stilul  neu de viata , era cum se zice “normal”: putin timp pentru mine, alimentatie proasta, bazata pe mesele luate la restaurant. Apoi am avut alte probleme cu inima care au necesitat o operatie care apoi mi-a cauzat un alt infarct !  Dupa acest al doilea infarct am inteles ca trebuia sa fac ceva pentru a schimba aceasta situatie. Mi-am schimbat activitatea si am schimbat in mod radical stilul de viata, dedicandu-mi mai mult timp mie insami, lucru pe care nu-l faceam inainte. Cu vre-un an in urma am auzit la Radio Gamma 5 del Veneto o emisiune despre diabet. Era pentru prima oara cand auzeam ca diabetul se poate vindeca!  Evident, nici un doctor nu-mi spusese despre acest lucru . Pe atunci faceam cca 28 unitati de insulina pe zi. Dupa ce am ascultat cu multa atentie si vizionat filmul  “Crudo e semplice”, din proprie initiativa am decis sa-mi modific drastic alimentatia. Imediat am eliminat : laptele, carnea si toate proteinele animale, incepand sa mananc numai fructe , verdeturi si legume. La care am adaugat si multa plimbare in aer liber.  Incet., incet pe parcursul unei luni am eliminat complet insulina, neabatandu-ma de la noul regim. In martie 2012 cand am fost la vizita medicala, mi-au dat dreptate : era totul ok. Mi-au confirmat ca ma vindecasem si eram sanatos.  La inceput m-au privit un pic cam straniu dar odata ce au vazut analizele sangelui nu au mai avut ce spune. Si azi sanatatea mea este optima. Ma simt puternic, am mai multa energie decat aveam in trecut si nu m-as intoarce pentru nimic in lume la vechiul stil de viata.

Giorgio, 72 ani, diabetic din 1984

Am descoperit ca aveam diabet dupa o banala analiza a sangelui. La acea vreme cantaream 112 Kg ( azi am 75 kg) si aproape imediat au inceput problemele legate de diabet. Dintii imi cadeau, au aparut problemele cu vederea, problemele cu circulatia la nivelul picioarelor, si tot asa. Cum nimeni nu stia sa-mi explice in detaliu originea tuturor acestor probleme, si mai ales cum sa ma tratez, am inceput sa studiez foarte serios diabetul. . Incet , incet am aflat care sunt alimentele care determina cresterea glicemiei si care sunt cele care te ajuta la mentinerea glicemiei la cote normale, si de aici am inceput sa fiu foarte atent la ce mancam. Am constatat si ca 40-50 de minute de mers in ritm susutinut, imi scadea cu 50 de puncte glicemia. In aceasta maniera am reusit sa elimin insulina, si in pofida varstei inaintate, ma simt bine. Fac in fiecare zi cca 100 min cu bicicleta, dese plimbari in aer liber iat cand mananc ceva mai mult, maresc efortul fizic. Mentionez si ca iau o singura masa pe zi.  
  
Angelo, 50 de ani, diabetic de la 12 ani 

Faceam 80 de unitati de insulina pe zi., aveam diabet de tipul II dar cu simptoma-tologia celui de tipul I.. Sunt vegetarian de 27 de ani, totusi mancam foarte prost: : o abondanta de branzeturi, cereale rafinate si dulciuri ( am descoperit ca aceasta este o ereoare foarte difuza printre vegetarieni.)  De la o zi la alta am ajuns sa convetuiesc cu diabetul !  Din pura intamplare, in urma unei  calatorii pe care am facut-o in Arizona, dupa ce vazusem video-ul “Crudo & semplice”, mi-am dat seama ca totusi exista o cale spre vindecare. Asa am inceput cu o perioada de regim de cruditati, fructe proaspete, verdeturi, fructe uscate (nuci, migdale, etc), seminte oleaginoase (susan, bostan, in, etc) si mult avocado. Mi-am spus : sa facem o proba pentru o luna si apoi sa vedem. Chiar din prima zi, asa cum se explica in documentar, am injumatatit insulina. In primele 2 zile glicemia incepuse sa urce pana la 250-300-350 . A treia zi scazuse atat de mult ajungand la 60, incat de frica sa nu intru in hipoglicemie am inlaturat complet insulina. In acel moment glicemia a inceput iar sa creasca tot mai mult, ajungand din nou la 300-350, dar am continuat neclintit cu dieta fiind increzator in rezultate.
Dupa numai o saptamana glicemia a scazut din nou, stabilizandu-se la 120-130.Din acest moment a inceput adevaratul miracol . In ziua in care m-am trezit fara insulina, si cu glicemia la 130 mi-a venit sa plang. Nu-mi venea sa cred ca dupa 12 ani de injectii in fiecare zi, am ajuns sa am, fara insulina , nivelul normal de zaharuri .
Acum sunt 3 ani de cand nu mai folosesc insulina, ma simt foarte bine, si dupa cum imi spun cei din jurul meu, am intinerit cu multi ani.Am slabit cu 20 de kg, ceea ce m-a facut sa am mai multa energie, liniste si concentrare.
Am tinut acest regim de cruditati 3 luni, apoi treptat am inceput sa introduc alimente fierte : cartofi, spanac, legume , si dupa vre-o luna cereale integrale . Azi sunt complet vindecat si imi mai permit cateodata sa iau o pizza. Recomand tuturor persoanelor diabetice care doresc cu adevarat sa se vindece, sa incerce fara teama aceasta cale. Contrar a ceea ce gandim sau ce auzim ca se spune, nu exista nici un risc . Controlati-va de 6 ori pe zi nivelul glicemiei, si oricum aveti la indemana intotdeauna insulina. Marele pericol nu este hiperglicemia ( valorile inalte ale zaharului) pt. o perioada de timp determinata ci scaderile mari , hipoglicemia.  

Tatal meu si diabetul....

Cu vre-o zece ani in urma, dupa o internare, tatalui meu i-a fost diagnosticat, intre alte boli si diabetul. Cu trecerea anilor i-a aparut si “piciorul diabeticului”, pentru care am inceput sa facem naveta in fiecare an la baile termale, timp de vre-o 5 ani.  
        Din fericire, am auzit intr-o zi la radio, intr-o emisiune despre diabet, marturia unei persoane care se vendicase de diabet dupa 12 ani. Nu-mi venea sa cred urechilor ca de diabet se poate vindeca !  Imediat le-am spus parintilor mei ( si mama era diabetica) , dar ei nu m-au crezut, si preferau sa asculte de sfaturile doctorilor.  
   
In iunie mama a facut din pacate un ictus, si in urmatoarea zi am reusit sa-l conving pe tata sa inceapa regimul da alimentatie sanatos.  A inceput, reducand cu o treime insulina ( facea pe atunci 125 de unitati !) dar deja din primele 2 zile a intrat in hipoglicemie asa ca, pt. a nu risca, a inlaturat-o total.Din a 3- a zi, tatal meu nu a mai facut  insulina iar glicemia continua sa-i scada lent, pe langa scaderea in greutate, si micsorarea taliei. Dupa aproximativ o luna si jumate se simtea in putere ca un leu , cu toate ca slabise cca 20 kg. Se simtea atat de bine ca incepuse sa munceasca prin gradina, lucru pe care nu-l mai facuse de mult , dar probabil din cauza temperaturilor inalte si a incaltarilor speciale pt. “piciorul diabeticului” a facut o basica care s-a transformat intr-o noua ulceratie.  Ne-am intors la baile termale unde medicul i-a zis ca trebuie sa-l opereze. La acest punct, ne-am mai interesat si datorita unei conferinte organizata de asociatia “Diabete inisieme” ( cu Diabetul impreuna ) am avut norocul sa vorbesc cu Girogio Chiodi, o alta persoana vindecata de diabet, care mi-a spus ca a rezolvat problema cu piciorul prin tratament cu ozon. Atunci am apelat la un medic care facea aceasta terapie si astfel tatal meu a reusit sa scape de amputare si sa i se vindece rana. 

In tot acest timp, tatal meu a mancat numai fructe si verdeturi crude cu seminte oleaginoase si avocado, facand si o ora de bicicleta dimineata si una seara.   In prezent  cantareste cu 23 de kg mai putin, si arata mai tanar cu 10 ani. Nu mai face insulina, nu ia nici o pastila si se simte excelent. E atat de entuziasmat de acest program incat de fiecare data cand intalneste pe cineva diabetic, ii spune cum sa faca pt. a se vindeca  Sper ca am reusit sa explic putin di istoria tatalui meu, care va multumeste din inima pentru ceea ce faceti .  
                                                             Mirco

                               Traducerea : Mihaela Fidiuc