Marturii autism : Natasha Campbell- McBride

Preluat de pe site-ul

http://www.emergenzautismo.org/content/view/359/35/

Fiul meu                                                                           de Natasha Campbell- McBride, MD (extras de pe  "Treating Autism” de B. Rimland si S. Edelson)

 Doctorita Campbell McBride, este Neurolog,  specializata si in Nutritiie, traieste la Cambridge  in Anglia cu sotul sau si cu fiul autistic, nascut in 1992. Dr. Mc Bride trateaza copii autistici din toata lumea si in prezent lucreaza la o carte privind tratamentele cele mai eficiente pentru autism. Aceasta relatare a fost scrisa in Februarie 2003.

Fiul meu are 10 ani. Frecventeaza cu succes scoala, in clasa corespunzatoare varstei sale. Abilitatile sale cognitive sunt apropiate de cele normale unui copil de varsta sa, chiar daca matematica nu este punctul sau forte. Este putin stangaci in abilitatile sociale, dar are amici si in general ii plac copiii. Cateodata poate fi naiv si hiperactiv dar alteori impresionant de matur.Limbajul este excelent cu un vocabular mai amplu decat normal si ii place sa scrie poezie si scurte povestiri. Invata pianul, si inca foarte bine, reusind chiar sa si compuna. Nimeni nu ar putea banui ce a avut de suferit acest copil si parintii sai. Nimeni din cei care-l intalnesc acum, nu ar putea sa faca vre-o legatura intre el si autism. Acesta, cel de acuma, este fiul meu. Mi s-a cerut sa ma intorc in timp si sa descriu cum am ajuns pana aici. Este intr-adevar terifiant pentru o mama, sa-si aminteasca acei ani de disperare si munca asidua. Este in mod particular apasator sa-ti amintesti erorile facute.  Daca am fi stiut atunci ceea ce stim acum !  Daca am fi facut asta si cealalta, cand era inca mic, ar fi avut o dezvoltare diversa.

Oricum nu ma caiesc nici pentru o clipa prin ceea ce am trecut la nivel mental, datorita fiului meu. Cand l-am nascut, eu eram deja specializata in neurologie cu sapte ani de experienta practica. Dar, cum se spune, medicii sunt pacientii cei mai rai. Cand asa ceva i se intampla tocmai fiului tau, la fel ca toti ceilalti parinti, si tu care esti un medic, inclini sa negi ce ti se intampla si vrei sa inchizi ochii ca sa nu vezi. Si in afara de asta, ca si toti parintii de copii autistici, descoperi ca doctorii stiu intr-adevar foarte putine despre autism. Au fost invatati doar cum sa-l diagnosticheze dar cand este vorba  de tratament, medicina oficiala nu are nimic de oferit.  Dimpotriva, este o monstruoasa inclinare spre a va convinge ca nu este nimic de facut, si ca orice alta alternativa provine din partea sarlatanilor.                                                                                            De aceea, pana la urma, sa fiu medic nu mi-a oferit nici un avantaj.

Fiul nostru a fost diagnosticat ca autistic la 3 ani . Dupa socul si durerea initiala, eu si sotul meu am inceput sa studiem tot ceea ce gaseam despre autism. Pe acea vreme nu erau multe informatii disponibile despre acest subiect, ca astazi, dar pana la urma gasiram ceva care sa dea fiului nostru o speranta. Imi amintesc ca cineva ne daduse nr. de telef a dr. Rimland in California. Avuram o lunga convesratie cu el si ca urmare fiul meu incepu terapia ABA la 3 ani si jumate. Im acelasi timp incepuram sa-i dam DMG      ( n.td : medicament pentru chelare) . Aceasta convorbire fu ca o raza de soare in viata noastra. Era o persoana care stia atat de multe despre autism si gata sa ne impartaseasca toate cunostintele sale pentru a ne ajuta. Era si el un parinte care nu acceptase versiunea oficiala despre autism si care si-a dedicat viata pentru a schimba aceasta pozitie. Sunt sigura ca sunt mii  de familii in lume care ii sunt recunoscatori acestui om. Vreau sa adaug si famila mea pe aceasta lista. Nu voi uita prima noastra sedinta cu  excementa consulenta in ABA care venise din USA pentru noi. Dupa doua extenuante sedinte, ne-a spus ca se astepa ca in 3 luni sa fiul nostru sa spuna propozitii scurte. Noi cu totii , inclusiv cei 5 terapisti pe care-i aveam, gandiram ca ea viseaza, deoarece copilul meu nu vorbea deloc si nici nu parea sa inteleaga ceva. (....)

In timp ce fiul nostru facea terapia ABA, eu imi dedicai timpul pentru a invata cat de mult despre biologie, biochimie si nutritie in cazul autismului. Imi fu clar ca excesiva selectivitate cu mancarea a fiului meu avea legatura cu autismul. Ma inscrisesm din nou la Univesitate  si ma specializai in Stiinta Alimentatiei Umane. Dedicai o atentie deosebita studierii patologiei sistemului digestiv si cum sa-l tratezi in mod cat mai natural. Motivul acestui interes fu faptul ca sistemul digestiv al fiului  meu nu functionase niciodata normal. Incepand din ziua cand ii introdusem mancare solida in alimentatie, incepuse sa aiba mereu o grava constipatie care cate-odata se transforma in diaree. Din nou, consultand medicina oficiala , a fost o completa  deziluzie. In afara de medicamentele cu o gramada de efecte colateral, nu putea sa ne ofere nimic pentru a-l ajuta in problemele sale digestive, in plus mai avea si constante iritatii de la pampersi si dificultati in alimentatie. In acelasi timp imi fu foarte clar ca sistemul sau imunitar era in dezordine din cauza alimentatiei sarace. Ca si alti copii autistici avu nenumarate otite, infectii respiratorii, infectii bacterice ale pielii. Si normal, toti colegii mei medici, i-au prescris antibiotice si iar antibiotice.Bazandu-ma pe noile cunostintele  ce le-am acumulat, i-am schimbat complet dieta. Consultanta noastra ABA ne-a ajutat cu inserarea noilor alimente, dat fiind ca el era foarte mofturos. Examinand dieta ce avea succes la copiii cu grave probleme digestive, cum ar fi colita ulceroasa, boala Crohon, malnutritia cronica, intelesei ca trebuie sa-i introduc o dieta cat mai personalizata, excluzandu-i si glutenul si cazeina.

Rezultatul a fost surprinzator, ca si cum cineva i-ar fi inlaturat o ceata toxica de pe creier. Era mult mai calm, mult mai capabil sa invete. Contactul ocular se imbunatati notabil si disparura o gramada de autostimulatii. In acelasi timp introduseram si o puternica administrare de probiotice. Nu era nici un dubiu ca flora lui intestinala era anormala. La inceput incepusem sa-i dau diverse probiotice, ce le gaseam in supermarket, dar fara nici un rezultat pana am gasit o formula care a functionat. Aceasta fu destul de eficienta incat sa-i vindece sistemul digestiv, atat de bine incat puteam in mod ocazional sa incalcam dieta fara probleme particulare. In acest fel daduram sistemului sau imunitar un asa de mare ajutor incat nici nu-mi mai amintesc de cand nu a mai avut o raceala. Acum este imaginea sanatatii, cu obrajii rosii, ochi luminosi,  plin de energie. De atunci am creat o formula proprie de probiotice care functioneaza cu copiii si persoanele autistice cu dereglari digestive si a sistemului imunitar.

Pe de alta parte, este imposibil de a subestima rolul familiei in lupta contra autismului. Am vazut nu putine situatii in care un parinte incerca sa-si ajute fiul fara a avea sustinerea celuilalt parinte. Tratarea unui copil autistic este o munca enorma, si o familie unita are mult mai mult succes decat una divizata. Va spun cu placere acest lucru deoarece ceea ce am realizat cu fiul nostru am reusit  pentru ca am fost uniti   Fara suportul constant, emotiv, intelectual si de organizare al sotului meu nu as fi fost in masura sa realizez ceea ce am realizat in toti acesti ani. Fiul meu este un copil norocos ca are un tata exceptional, ce face orice pentru el. De altfel, o mare importanta o are si faptul ca parintii de copii autistici sa vorbeasca intre ei, sa se sfatuiasca.  Tocmai datorita discutiilor avute si cu alti parinti am gasit puterea si  inspiratia care ne-a purtat la succesul realizat, asa cum succesul nostru a fost de ajutor altor familii, care mi-au cerut sfatul pentru a incerca si ei tratamentele care le-am facut noi.

In acest mod s-a format experienta mea clinica cu copiii autistici. Am vazut sute de familii din diverse tari si nu am incetat niciodata sa le admir determinarea si forta de a incerca sa-si ajuta copiii. Cu putin timp in urma, unul din acesti parinti ma privi si ma intreba : “ de ce nu ati scris pana acum o carte?” Apoi, urmara altii care ma sfatuira sa scriu o carte despre autism. Acum lucrez la aceasta carte. Simt ca este datoria mea de a condivide cunostintele si experienta ce am acumulat-o in toti acesti ani datorita fiului meu si a altor familii de copiii autistici cu care m-am intalnit. Sper ca  experienta mea sa ajute alte familii sa evite erorile pe care noi le-am facut. Noi am invatat din aceste erori, dar timpul este pretios pentru copiii nostri. Cu cat mai devreme veti initia sa va ajutati copiii in modul corect, cu atat mai mari vor fi sansele de vindecare. Cred ca fiecare copil autistic are o posibilitate de vindecare,daca i se da ajutor  corect.

Nu permiteti nimanui sa va spuna ca autismul  este incurabil !

Actualizare  dupa a doua editie ( noiembrie 2005)

E dificil de crezut ca au trecut deja 2 ani si jumatate de cand povestea noastra a fost publicata in 2003. Acum fiul meu are 13 ani. E inalt, frumos si fericit.   In povestirea precedenta va spuneam ca incepusem sa scriu o carte.  Cartea a aparut si este in comert de un an si a avut un mare succes, luna trecuta iesind si a treia editie.                  Se intituleaza : ““Gut And Psychology Syndrome. Natural treatment for autism, ADHD, ADD, dyslexia, dyspraxia, depression and schizophrenia” (www.MedInform.co.uk).

  Cartea descrie in detaliu cum apar manifestarile autismului si cum poate fi tratat folosind  protocoale nutritionale si are si o ampla parte dedicata retetelor pentru a ajuta parintii sa inceapa dieta, capitole despre cum sa tratati in mod natural infectiile urechii, constipatiei, toxicitatii, obisnuintele alimentare rigide precum si alte probleme Fiul meu a fost foarte mandru pentru faptul ca a contribuit si el la aceasta carte, a scris si o poezie care a fost tiparita la inceputul cartii. Inca nu l-am pus la curent cu boala ce l-a lovit de mic. Am decis sa mai asteptam sa creasca. Nu mai are nici urma de autism, si duce o viata normala. Cu scoala merge bine si a inceput sa joace rugby in echipa scolii. Sistemul sau digestiv functioneaza ca un ceas acum , dar urmeaza in continuare dieta de care am vorbit si in carte. Stirea cea buna este ca poate sa manance ocazional orice fara consecinte. In orice caz, noi suntem toti la dieta, si acest lucru este foarte salutar si ne ajuta sa prevenim multe probleme de sanatate cum ar fi greutatea in exces, boli cardiace, cancer, diabet, probleme autoimune, osteoporoza si alergii. Cand mergem in vacante, manccam ceea ce se gaseste dar cand ne intoarcem acasa reluam dieta justa. Ambii nostri copii au o ample cunostinte despre alimentatie si adesea ii auzim vorbind cu prietnii lor despre ce este bine si ce nu sa mananci.

Sper ca povestea noastra sa fie de inspiratie si pentru alti parinti de copiii autistici. Nu renuntati niciodata cu fiul vostru si acesta va va recompensa !

  Traducere de
              Mihaela  Fidiuc 

.