“
Efecte colaterale : moarte “
Extras din cartea
“Effetti collaterali: morte” , by John Virapen, editura Chinaski
Stiati ca, casele farmaceutice
cheltuie 35-40 mii de dolari pe an
pentru fiecare medic, cu scopul de a-i convinge sa prescrie produsele lor? Stiati ca asa zisii “lideri de opinie”, mari
cercetatori si medici calificati sunt corupti cu calatorii, cadouri sau pur si
simplu cu bani pentru a scrie recenzii pozitive pentru medicamente ? Stiati ca
75% dintre marii cercetatori din domeniul medical se afla pe statele de plata
ale industriei farmaceutice? Si ca
industriile inventeaza boli si le publicizeaza prin campanii marketing cu scopul de a-si extinde
piata produselor lor?
Multe din aceste lucruri nu sunt stiute de marea majoritate a populatiei
si motivul e simplu : lobby-urile farmceutice nu vor sa stie de aceste lucruri.
Cartea scrisa de John
Virapen, fost director la mari multinationale, rupe valul tacerii si al “confidentialitatii” contractului sau,
caindu-se si dorind sa faca putina
“lumina” in acest domeniu. Virape este
clasicul autodidact : nascut in colonia britanica Guyana, a inceput cu muncile
de jos pentru ca mai tarziu sa ajunga General Manager al uneia din cele mai
puternice si influente multinationale : Eli Lilly Inc. El
denunta in cartea sa toate masinatiile multinationalelor pentru a-si atinge scopul lor si marturiile
lui nu lasa loc la dubiu. Aceasta
pocainta insa se datoreaza unui fapt:
nasterea unui fiu – si de aici normala consecinta de frica, ca fiul sau
va cadea si el in acest angrenaj morbid creat de casta farmaceutica, la care
s-a facut si el partas. Remuscarile de
constiinta pentru contributia lui la toate acestea au fost un imbold pentru
scrierea acestei carti, caci asa cum marturiseste el insusi : “ Noapte dupa noapte, umbre si fantasme isi
dau intalnire langa patul meu. De obicei apar in primele ore ale diminetii. Ma
trezesc ud tot de sudoare. Indirect am participat la moartea atator persoane
iar fantasmele lor azi ma urmaresc”
In fapt aceasta carte este o
marturie ce “zugraveste” adevarata fata, infricosatoare si nemiloasa a unei
puteri profund inradacinata in societatea noastra, o putere enorma, a carui
unic scop este sa vanda, sa vanda si iar sa vanda cat mai multe medicamente. A! Si nu vor sa le vanda numai bolnavilor ci si
celor sanatosi Asa cum
spunea si Jules Romains ( dramaturg francez,1885 – 1972, una din comediile sale de succes .“Dr. Knock
si triumful medicinei”-1923) prin vocea dr: Knock : “ Un
om sanatos este un bolnav care nu stie ca este bonav” - Ca urmare,
lobby-urile ne amintesc in mod politicos acest lucru! Virapen, cu experienta sa directa din salile
de prezidii, demonteaza piesa dupa piesa multe din convingerile noastre,
inclusiv “structura ortodoxa bazata pe studiile clinice “ .
“ Poti
obtine ceea ce doresti, muncind din greu si evitand orice limita legala, daca
stii care este pretul just si daca esti dispus sa-l platesti”
Totul este doar o chestiune de bani
“Autoritatile statale nu sunt in
masura sa salveze , pe tine sau pe copilul meu din mainile organizatiilor
criminale inradacinate in industria farmaceutica. Functionarii sunt coruptibili, specialistii
sunt coruptibili, si medicii sunt coruptibili. Toti pot fi corupti , intr-un
anumit sens. “
Rolul liderilor de opinii
In lumea stiintifica exista o precisa scara ierarhica. Asa zisii “lideri de opinii” , sunt
cercetatori importanti, medici, iluminati, baroni universitari, pe care
industriile farmaceutice ii glorifica si incearca in toate modurile sa-i implice
. Primind enorme sume de bani, asa zise onorarii pentru consultatii, toate
aceste personaje isi pun semnatura pe studii de cercetare, pe publicatii de
specialitate. In practica semneaza,
girand din punct de vedere stiintific, cercetari contrafacute de industriile farmaceutice
pe care adesea nici macar nu le citesc.
Valoarea unui lider de opinie este incalculabila: ei sunt de fapt
adevaratele puteri. Tot ceea ce spun se considera aur pur, chiar daca
rezultatele studiilor stiintifice demonstreaza contrariul. Informatiile semnate de liderii de opinii
sunt respectate orbeste de toti ceilalti medici, asa zisi “necotati” . Ei sunt
adevaratii “purtatori” (executori) .
Coruptia medicilor
Bugetul pus la dispozitie de catre industrii, pentru a cuceri ( adica
corupe si convinge) un medic este enorm. Demult
li se ofereau flori, stilouri, etc., dar acum li se ofera bijuterii,
vinuri de marca, parfumuri de marca, opere de arta, si ca cireasa de pe tort :
calatorii in locuri exotice ( numite cursuri de informare) . Calatoriile pot determina “pierderea”
franelor inhibitoare, mai ales daca medicul calatoreste fara sotie. De ce
medicii sunt atat de importanti pentru industriile farmaceutice ? Simplu : marea majoritate a medicamentelor se
vand cu prescriptie medicala. Retetele medicului au o incidenta directa asupra
facturarilor caselor farmaceutice.
Acesta este motivul pentru care industriile incep sa-si faca prozeliti
in randul medicilor cand inca sunt studenti, finantand studiile lor pentru a-si
asigura un suport in viitor si a-i putea influenta. In America se cheltuie circa 35-40.000 de
dolari pe an, pentru fiecare medic !
Blockbuster
In mod normal se defineste acest termen ca fiind un medicament ce depaseste
un miliard de dolari din vanzare in decursul unui an. Dar pentru personajele care bantuie prin
salile ovale si decid soarta a milioanelor de persoane, un medicament nu se
defineste ca blockbuster numai pe baza vanzarilor : e mult mai mult decat o
simpla pastila vanduta de miliarde de ori. Pentru un blockbuster, boala, ca
este ea tratata sau se trateaza numai simptomele, este un aspect secundar, asta si pentru ca
bolnavii sunt un segment al pietii relativ restrans. Imaginati-va ce diferenta ar face daca s-ar
reusi sa se convinga persoanele sanatoase sa asume medicamente . Este visul
oricarui manager. Iata caracteristica
fundamentala a unui blockbuster : sa fie vandut tuturor, nu numai bolnavilor ci
si celor sanatosi ! Atingerea maximului
vanzarilor era tocmai obiectivul fluoxetinei.
Cazul emblematic al fluoxetinei
Virapen a participat la campaniile de introducere pe piata a multor
medicamente, intre care si de blockbuster, dar medicamentul care a influentat,
mai mult decat oricare altul, in mod negativ istoria umanitatii, a fost Prozac
–ul.
Numai pentru numele acesta
:“Prozac” , compania Lilly a platit sute
de mii de dolari unei societati specializata in branding si comunicare (
Interbrand) Este o practica foarte
comuna intre lobby-uri, sa-si “desarte” sacul cu bani pentru a gasi un nume
potrivit unui nou produs. Pentru orice
model de masina, de iaurt, detergent,etc, procesul de alegere a numelui este
lung, costisitor si laborios. Cuvantul abstract Prozac uneste prefixul pozitiv
“pro” (derivat din greaca si latina) cu un sufix scurt si care evoca eficienta.
Fluoxetina apartine familiei asa
zisilor ISRS ( inhibitor selectiv al
recaptarii serotinei) si in practica serveste la a impiedica reabsorbtia
naturala a serotoninei in creier,
deoarece reabsorbtia excesiva altereaza echilibrul
neurotransmitatorului.
In anii
’80 doar pacientii gravi in cura
psihiatrica li se dadeau medicamente psihotrope. Studiindu-se acest medicament, rezulta ca
avea un efect colateral, pe care,capii
industriei farmaceutice il gasira foarte interesant si potential
profitabil : unele persoane slabisera.
Persoanele grase, in lumea occidentala, sunt de-acum o clientela
optima. Ramanea doar problema de a se
reusi obtinerea aprobarii medicamentului
ca si “pilula” pentru slabit. Compania
Lilly era grabita si nu voia sa mai astepte, asa ca decise sa ceara aprobare
numai ca antidepresiv. Odata ce
medicamentul este pus in comert este mult mai usor sa-i extinzi licenta si
pentru alte scopuri terapeutice ! Acesta
este un truc comun, folosit din pacate adesea de catre lobby-urile farmaceutice.
In Suedia procedura de aprobare poate dura si 7 ani. Prea mult timp
pentru cine vrea sa faca bani. De aceea
Virapen reusi sa corupa medicul psihiatru care trebuia sa scrie recenzia finala
pentru agentia de control. Lucru tragic
era ca medicul in cauza, la inceput era impotriva Prozac-ului si nu l-ar fi
aprobat niciodata. Dar 20.000 dolari
cash si angajarea lui si a colegilor lui de a se ocupe de un studiu (evident
platit) asupra fluoxetinei, il determina pe acest medic sa-si schimbe parerea. Astfel, modificara documentele oficiale
facandu-le apte pentru aprobare.
Iata
un exemplu de falsificare : “ din 10 persoane ce au asumat principiul activ X,
5 au avut halucinatii si au incercat sa se sinucida, si 4 din ei au reusind. “ a fost schimbat astfel :” unul din subiecti
s-a comportat cum era prevazut, la 4
subiecti s-a constatat pierderea in greutate iar restul de 5 au avut efecte
colaterale.
Cuvantul “sinucidere” a fost
eliminat total din raportul oficial, chiar daca acele persoane au reusit sa se
omoare cu adevarat , asa cum rezulta si din studiul initial. In 1986 fura extrem de multe cazuri de
sinucideri pe parcursul testelor clinice cu Prozac apoi, cub testele succesive
din 1995 rezulta un procent de sase ori
mai mare de sinucideri. Si compania
farmaceutica cunostea foarte bine acest lucru dar l-a tinut secret. Cazurile de
moarte inregistrate pe parcursul testelor clinice au fost arhivate de
industriile farmaceutice ca “secrete
comerciale” si din acest motiv nu pot fi aduse la cunostinta autoritailor competente.
Intregul mecanism a fost studiat si conceput astfel incat industria farmaceutica sa
fie protejata si nu persoanele.
Pana
la urma, cati pacienti au luat Prozac pana sa fie aprobat ? Si pentru cat timp
a fost testat acest medicament psihotrop. Eliminand categoriile ce au fost
excluse de la test din diverse motive, raman 286 de persoane. Si 86% din
pacientii pe care s-a testat Prozacul, l-au asumat pentru mai putin trei
luni. Deci Prozacul care este unul din
medicamentele cele mai prescrise si vandute din lume, a fost testat doar pe 286 de persoane pe un
timp relativ scurt. Rezulta in mod logic ca toate celelalte milioane de pacienti carora
le este prescris Prozacul, sunt adevarati soareci de laborator fara ca ei sa o stie !
Si acest lucru, din nefericire pentru noi, se
intampla in mod frecvent, in relatie cu toate medicamentele care sunt in proces
de aprobare : statistici false, rezultate incomode ce sunt facute sa
dispara, animale alese ad-hoc pentru a
obtine rezultate utile in laborator, persoanele ce au avut de suferit in mod
grav sau care au decedat nici nu se mai iau in considerare,etc. Si totul pentru a se obtine autorizatia.
Ideea initiala a companiei Eli Lilly de a vinde fluoxetina ca medicament
pentru slabire nu a mai fost necesar sa se puna in practica deoarece Prozacul
devenise deja un blockbuster ca antidepresiv. Aici intra in joc psihiatria, cea corupta si
platita de industria farmaceutica. In furia de a cataloga orice mainfestare
posibila a depresiei, au facut sa creasca numarul persoanelor care se recunosc
intr-o categorie sau alta. Din moment ce, simpla fluctuatie de dispozitie este
considerata ca simptom depresiv, numarul persoanelor “bolnave” a crescut
astronomic. In mod ocazional si brusc
milioane de persoane au devenit deprimate dar, din fericire pentru ei, tocmai a
fost aprobata o terapie de excelenta ,” pilula fericirii” : Prozac .
Ca toate
medicamentele, reversul medaliei se numeste “daune colaterale” ,iar in cazul
celor psihotrope numarul lor este extrem de mare. In cateva studii, facute chiar de catre comp.
Lilly, daunele colaterale apareau la 90 % dintre subiecti; in 15-20% din cazuri
efectele colaterale erau asemanatoare tocmai cu simptomele pe care Prozacul ar
fi trebuit sa le trateze, adica depresia.
Intre sutele de efecte colaterale, unul din cele mai vatamatoare este sindromul
hiperkinetic (hiperactivitate motorie) care provoaca impulsuri ucigase si
sinucigase. Nu din intamplare cele mai teribile masacre fara motiv ce au avut
loc in Colegiile americane, au fost executate de persoane ce urmau o terapie cu
psihotrope ( Prozac, Paxil, Zoloft), etc) Din date oficiale, aflate la indemana, se
poate vorbi de mai mult de 250.000 de persoane ce au incercat sa se sinucida
dupa ce asumasera Prozac, din care 10% au si reusit. Si aceste date, din pacate, sunt din
1999.
Dar, cum spuse si Lenin : “ Moartea unei persoane este o tragedie.
Moartea unui milion de persoane este statistica” …. Si din
pacate, patronii industriei farmaceutice
judeca doar la nivel statistic : daca doar 0,1% dintre pacienti vor muri luand
un anumit principiu activ, se considera satisfacuti. Aceste produse insa, sunt vandute in catitati
atat de mari in toata lumea incat acel unu de dupa zero trece de virgula si
apare prima persoana decedata. Apoi prima devine 10, apoi 100, 1000, 10.000
….s.a.m.d.
Asadar, daca nu dorim sa devenim si noi o statistica, un numar dupa sau
inainte de virgula, ar fi bine sa stam cat mai departe de medicamente !
Traducere de
Mihaela
Fidiuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu