Ads 468x60px

duminică, 3 aprilie 2016

EFECTE COLATERALE : MOARTE



                                                          
Junior pharmacist taking medicine from shelf Stock Photos
                                              
            Efecte colaterale : moarte
           
Extras din cartea “Effetti collaterali: morte” , by John Virapen, editura Chinaski


         Stiati ca, casele farmaceutice cheltuie  35-40 mii de dolari pe an pentru fiecare medic, cu scopul de a-i convinge sa prescrie produsele lor?  Stiati ca asa zisii “lideri de opinie”, mari cercetatori si medici calificati sunt corupti cu calatorii, cadouri sau pur si simplu cu bani pentru a scrie recenzii pozitive pentru medicamente ? Stiati ca 75% dintre marii cercetatori din domeniul medical se afla pe statele de plata ale industriei farmaceutice?  Si ca industriile inventeaza boli si le publicizeaza prin  campanii marketing cu scopul de a-si extinde piata produselor lor?
           Multe din aceste lucruri nu sunt stiute de marea majoritate a populatiei si motivul e simplu : lobby-urile farmceutice nu vor sa stie  de aceste  lucruri.     
Cartea scrisa de John Virapen, fost director la mari multinationale, rupe valul tacerii  si al “confidentialitatii” contractului sau, caindu-se  si dorind sa faca putina “lumina” in acest domeniu.  Virape este clasicul autodidact : nascut in colonia britanica Guyana, a inceput cu muncile de jos pentru ca mai tarziu sa ajunga General Manager al uneia din cele mai puternice si influente multinationale : Eli Lilly Inc.                                                                          El denunta in cartea sa toate masinatiile multinationalelor  pentru a-si atinge scopul lor si marturiile lui nu lasa loc la dubiu.  Aceasta pocainta insa se datoreaza unui fapt:  nasterea unui fiu – si de aici normala consecinta de frica, ca fiul sau va cadea si el in acest angrenaj morbid creat de casta farmaceutica, la care s-a facut si el partas.   Remuscarile de constiinta pentru contributia lui la toate acestea au fost un imbold pentru scrierea acestei carti, caci asa cum marturiseste el insusi : “ Noapte dupa noapte, umbre si fantasme isi dau intalnire langa patul meu. De obicei apar in primele ore ale diminetii. Ma trezesc ud tot de sudoare. Indirect am participat la moartea atator persoane iar fantasmele lor azi ma urmaresc”                                               
        
  In fapt aceasta carte este o marturie ce “zugraveste” adevarata fata, infricosatoare si nemiloasa a unei puteri profund inradacinata in societatea noastra, o putere enorma, a carui unic scop este sa vanda, sa vanda si iar sa vanda cat mai multe medicamente.                                                                A!  Si nu vor sa le vanda numai bolnavilor ci si celor sanatosi                             Asa cum spunea si Jules Romains ( dramaturg francez,1885 – 1972,  una din comediile sale de succes .“Dr. Knock si triumful medicinei”-1923) prin vocea dr: Knock  : “ Un om sanatos este un bolnav care nu stie ca este bonav”   - Ca urmare,  lobby-urile ne amintesc in mod politicos acest lucru!   Virapen, cu experienta sa directa din salile de prezidii, demonteaza piesa dupa piesa multe din convingerile noastre, inclusiv “structura ortodoxa bazata pe studiile clinice “ .  
Poti obtine ceea ce doresti, muncind din greu si evitand orice limita legala, daca stii care este pretul just si daca esti dispus sa-l platesti” 

        Totul este doar o chestiune de bani                                                                        
    “Autoritatile statale  nu sunt in masura sa salveze , pe tine sau pe copilul meu din mainile organizatiilor criminale inradacinate in industria farmaceutica.  Functionarii sunt coruptibili, specialistii sunt coruptibili, si medicii sunt coruptibili. Toti pot fi corupti , intr-un anumit sens. “  

           Rolul liderilor de opinii
   
    In lumea stiintifica exista o precisa scara ierarhica.  Asa zisii “lideri de opinii” , sunt cercetatori importanti, medici, iluminati, baroni universitari, pe care industriile farmaceutice ii glorifica si incearca in toate modurile sa-i implice . Primind enorme sume de bani, asa zise onorarii pentru consultatii, toate aceste personaje isi pun semnatura pe studii de cercetare, pe publicatii de specialitate.  In practica semneaza, girand din punct de vedere stiintific, cercetari contrafacute de industriile farmaceutice pe care adesea nici macar nu le citesc.  Valoarea unui lider de opinie este incalculabila: ei sunt de fapt adevaratele puteri. Tot ceea ce spun se considera aur pur, chiar daca rezultatele studiilor stiintifice demonstreaza contrariul.  Informatiile semnate de liderii de opinii sunt respectate orbeste de toti ceilalti medici, asa zisi “necotati” . Ei sunt adevaratii “purtatori” (executori) .

           Coruptia medicilor
    
    Bugetul pus la dispozitie de catre industrii, pentru a cuceri ( adica corupe si convinge) un medic este enorm. Demult  li se ofereau flori, stilouri, etc., dar acum li se ofera bijuterii, vinuri de marca, parfumuri de marca, opere de arta, si ca cireasa de pe tort : calatorii in locuri exotice ( numite cursuri de informare) .  Calatoriile pot determina “pierderea” franelor inhibitoare, mai ales daca medicul calatoreste fara sotie. De ce medicii sunt atat de importanti pentru industriile farmaceutice ?  Simplu : marea majoritate a medicamentelor se vand cu prescriptie medicala. Retetele medicului au o incidenta directa asupra facturarilor caselor farmaceutice.  Acesta este motivul pentru care industriile incep sa-si faca prozeliti in randul medicilor cand inca sunt studenti, finantand studiile lor pentru a-si asigura un suport in viitor si a-i putea influenta.  In America se cheltuie circa 35-40.000 de dolari pe an, pentru fiecare medic !

         Blockbuster
      
       In mod normal se defineste acest termen ca fiind un medicament ce depaseste un miliard de dolari din vanzare in decursul unui an.  Dar pentru personajele care bantuie prin salile ovale si decid soarta a milioanelor de persoane, un medicament nu se defineste ca blockbuster numai pe baza vanzarilor : e mult mai mult decat o simpla pastila vanduta de miliarde de ori. Pentru un blockbuster, boala, ca este ea tratata sau se trateaza numai simptomele,  este un aspect secundar, asta si pentru ca bolnavii sunt un segment al pietii relativ restrans.  Imaginati-va ce diferenta ar face daca s-ar reusi sa se convinga persoanele sanatoase sa asume medicamente . Este visul oricarui manager.  Iata caracteristica fundamentala a unui blockbuster : sa fie vandut tuturor, nu numai bolnavilor ci si celor sanatosi !  Atingerea maximului vanzarilor era tocmai obiectivul  fluoxetinei.    

          Cazul emblematic al fluoxetinei

    Virapen a participat la campaniile de introducere pe piata a multor medicamente, intre care si de blockbuster, dar medicamentul care a influentat, mai mult decat oricare altul, in mod negativ istoria umanitatii, a fost Prozac –ul.  
Numai pentru numele acesta :“Prozac” ,  compania Lilly a platit sute de mii de dolari unei societati specializata in branding si comunicare ( Interbrand)  Este o practica foarte comuna intre lobby-uri, sa-si “desarte” sacul cu bani pentru a gasi un nume potrivit unui nou produs.  Pentru orice model de masina, de iaurt, detergent,etc, procesul de alegere a numelui este lung, costisitor si laborios. Cuvantul abstract Prozac uneste prefixul pozitiv “pro” (derivat din greaca si latina) cu un sufix scurt si care evoca eficienta. Fluoxetina apartine familiei  asa zisilor  ISRS ( inhibitor selectiv al recaptarii serotinei) si in practica serveste la a impiedica reabsorbtia naturala a serotoninei in creier,  deoarece reabsorbtia excesiva altereaza echilibrul neurotransmitatorului.    

  In anii ’80  doar pacientii gravi in cura psihiatrica li se dadeau medicamente psihotrope.  Studiindu-se acest medicament, rezulta ca avea un efect colateral, pe care,capii  industriei farmaceutice il gasira foarte interesant si potential profitabil : unele persoane slabisera.   Persoanele grase, in lumea occidentala, sunt de-acum o clientela optima.   Ramanea doar problema de a se reusi obtinerea aprobarii  medicamentului ca si “pilula” pentru slabit.  Compania Lilly era grabita si nu voia sa mai astepte, asa ca decise sa ceara aprobare numai ca antidepresiv.  Odata ce medicamentul este pus in comert este mult mai usor sa-i extinzi licenta si pentru alte scopuri terapeutice !  Acesta este un truc comun, folosit din pacate adesea de catre lobby-urile farmaceutice.      
  
   In Suedia procedura de aprobare poate dura si 7 ani. Prea mult timp pentru cine vrea sa faca bani.  De aceea Virapen reusi sa corupa medicul psihiatru care trebuia sa scrie recenzia finala pentru agentia de control.  Lucru tragic era ca medicul in cauza, la inceput era impotriva Prozac-ului si nu l-ar fi aprobat niciodata.  Dar 20.000 dolari cash si angajarea lui si a colegilor lui de a se ocupe de un studiu (evident platit) asupra fluoxetinei, il determina pe acest medic sa-si schimbe parerea.  Astfel, modificara documentele oficiale facandu-le apte pentru aprobare.   
Iata un exemplu de falsificare : “ din 10 persoane ce au asumat principiul activ X, 5 au avut halucinatii si au incercat sa se sinucida, si 4 din ei au reusind. “    a fost schimbat astfel :” unul din subiecti s-a comportat cum era prevazut,  la 4 subiecti s-a constatat pierderea in greutate iar restul de 5 au avut efecte colaterale. 
 Cuvantul “sinucidere” a fost eliminat total din raportul oficial, chiar daca acele persoane au reusit sa se omoare cu adevarat , asa cum rezulta si din studiul initial.  In 1986 fura extrem de multe cazuri de sinucideri pe parcursul testelor clinice cu Prozac apoi, cub testele succesive din 1995  rezulta un procent de sase ori mai mare de sinucideri.  Si compania farmaceutica cunostea foarte bine acest lucru dar l-a tinut secret. Cazurile de moarte inregistrate pe parcursul testelor clinice au fost arhivate de industriile farmaceutice   ca “secrete comerciale” si din acest motiv nu pot fi aduse la cunostinta autoritailor  competente.  Intregul mecanism a fost studiat si conceput astfel incat industria farmaceutica sa fie protejata si nu persoanele. 

Pana la urma, cati pacienti au luat Prozac pana sa fie aprobat ? Si pentru cat timp a fost testat acest medicament psihotrop. Eliminand categoriile ce au fost excluse de la test din diverse motive, raman 286 de persoane. Si 86% din pacientii pe care s-a testat Prozacul, l-au asumat pentru mai putin trei luni.  Deci Prozacul care este unul din medicamentele cele mai prescrise si vandute din lume,  a fost testat doar pe 286 de persoane pe un timp relativ scurt. Rezulta in mod logic  ca toate celelalte milioane de pacienti carora le este prescris Prozacul, sunt  adevarati soareci de laborator  fara ca ei sa o stie ! 

Si acest lucru, din nefericire pentru noi, se intampla in mod frecvent, in relatie cu toate medicamentele care sunt in proces de aprobare : statistici false, rezultate incomode ce sunt facute sa dispara,  animale alese ad-hoc pentru a obtine rezultate utile in laborator, persoanele ce au avut de suferit in mod grav sau care au decedat nici nu se mai iau in considerare,etc.  Si totul pentru a se obtine autorizatia. 
     
Ideea initiala a companiei Eli Lilly de a vinde fluoxetina ca medicament pentru slabire nu a mai fost necesar sa se puna in practica deoarece Prozacul devenise deja un blockbuster ca antidepresiv.   Aici intra in joc psihiatria, cea corupta si platita de industria farmaceutica. In furia de a cataloga orice mainfestare posibila a depresiei, au facut sa creasca numarul persoanelor care se recunosc intr-o categorie sau alta. Din moment ce, simpla fluctuatie de dispozitie este considerata ca simptom depresiv, numarul persoanelor “bolnave” a crescut astronomic.  In mod ocazional si brusc milioane de persoane au devenit deprimate dar, din fericire pentru ei, tocmai a fost aprobata o terapie de excelenta ,” pilula fericirii” : Prozac .

 Ca toate medicamentele, reversul medaliei se numeste “daune colaterale” ,iar in cazul celor psihotrope numarul lor este extrem de mare.  In cateva studii, facute chiar de catre comp. Lilly, daunele colaterale apareau la 90 % dintre subiecti; in 15-20% din cazuri efectele colaterale erau asemanatoare tocmai cu simptomele pe care Prozacul ar fi trebuit sa le trateze, adica depresia.  Intre sutele de efecte colaterale, unul din cele mai vatamatoare este sindromul hiperkinetic (hiperactivitate motorie) care provoaca impulsuri ucigase si sinucigase. Nu din intamplare cele mai teribile masacre fara motiv ce au avut loc in Colegiile americane, au fost executate de persoane ce urmau o terapie cu psihotrope ( Prozac, Paxil, Zoloft), etc)   Din date oficiale, aflate la indemana, se poate vorbi de mai mult de 250.000 de persoane ce au incercat sa se sinucida dupa ce asumasera Prozac, din care 10% au si reusit.  Si aceste date, din pacate, sunt din 1999.                                                          
      
Dar, cum spuse si Lenin : “ Moartea unei persoane este o tragedie. Moartea unui milion de persoane este statistica” ….   Si din pacate, patronii industriei  farmaceutice judeca doar la nivel statistic : daca doar 0,1% dintre pacienti vor muri luand un anumit principiu activ, se considera satisfacuti.  Aceste produse insa, sunt vandute in catitati atat de mari in toata lumea incat acel unu de dupa zero trece de virgula si apare prima persoana decedata. Apoi prima devine 10, apoi 100, 1000, 10.000 ….s.a.m.d.

Asadar, daca nu dorim sa devenim si noi o statistica, un numar dupa sau inainte de virgula, ar fi bine sa stam cat mai departe de medicamente !   

                                  Traducere de

                                                     Mihaela Fidiuc 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu