Defectele monedei EURO

 

Defectele monedei „euro” , explicate de economistul Nicholas Kaldor cu 30 de ani inainte de aparitia acesteia

Articol preluat de pe site-ul

http://www.concertedaction.com/2012/08/16/nicholas-kaldor-on-the-common-market/

Acest articol a fost scris de catre economistul post keynesian ( n.td : economia keynesiana este o scoala de gandire economica bazata pe ideile economistului britanic John Maynard Keynes (1883-1946) care, contrar economiei neoclasice ce sustine capacitatea pietei de a regla cererea si oferta conform legii lui Say, a dezvoltat o alta teorie economica ce schimba accentul de pe „productia de bunuri” pe „cererea de bunuri”) : Nicholas Kaldor in 1971 (cand moneda unica europeana era doar un proiect pe hartie ce ar fi foat de realizat dupa aproximativ 30 de ani) in „Efectele Dinamice a Pietii Comune” – publicat initial in New Statesman pe 12 martie 1971. 

 Este semnificativ faptul ca Kaldor a prevazut exact cauzele crizei monedei europene : dezechilibrul atat comercial cat si al balantei platilor din cauza unui curs de schimb fix in absenta unor reguli privind salariile, o fiscalitate centralizata si parghii de reechilibrare automata. 

 Cu treizeci de ani inainte de aparitia monedei europene era perfect clar de ce aceasta nu ar fi functionat.

„.....Intr-o zi natiunile Europei vor fi pregatite sa-si uneasca identitatile nationale si sa creeze o noua Uniune Europeana- „Statele Unite ale Europei” .                                     Daca si cand o sa se faca, va exista un Guvern European care va asuma toate functiile pe care le are si seful Guvernului Federal al USA, sau al Canadei sau al Australiei. Aceasta va implica crearea unei „depline uniuni economice si monetare”. Dar se comite o periculoasa eroare in a se crede ca uniunea economica si monetara poate precede uniunea politica sau ca aceasta     ( n.td: uniunea monetara) ar putea actiona ca un ferment (asa cum se poate citi si in raportul Werner) pentru crearea unei uniuni politice si care oricum pe termen lung nu se va putea realiza (n.td –uniunea economica si monetara) fara aceasta din urma. Din moment ce crearea uniunii monetare si controlul Comunitatii asupra bilanturilor nationale va fi de asa natura incat va crea presiuni ce vor conduce la o ruptura a intregului sistem, este clar ca dezvoltarea uniunii politice va fi impiedicata si nicidecum promovata.

Alte extrase din articol :

pag. 202

Evenimentele din ultimii ani – in care se evidentia necesitatea unei reevaluari a marcii germane si a unei subaprecieri a francului francez – au demonstrat ca, Comunitatea nu este viabila in actualele conditii economice. Sistemul presupune deplina convertibilitate a valutelor si cursuri de schimb fixe intre statele membre, lasand politica monetara si fiscala la discretia fiecarui stat in parte.     In acest sistem, asa cum evenimentele au demonstrat, unele tari vor avea tendinta sa acumuleze surplusuri comerciale tot mai mari ( si nedorite) fata de partenerii lor comerciali, in timp ce alte tari vor acumula tot mai mari deficite. Acest lucru va conduce la doua efecte nedorite : va transmite presiuni inflationiste de la unii membrii la altii ;  va pune tarile cu surplus in conditiile de a acorda imprumuturi in mod automat tarilor cu deficit, in mod crescator.

pag. 205

.....Acesta este un alt mod de a spune ca obiectivul unei depline uniuni monetare si economice nu se poate realiza fara o uniune politica; si aceasta din urma presupune o integrare fiscala si nu o armonizare fiscala. Ea necesita crearea unui Guvern si Parlament al Comunitatii care sa-si asume responsabilitatea cel putin a celei mai mari parti a actualelor cheltuieli, finantate in prezent de guvernele nationale si sa le finanteze prin intermediul unor taxe repartizate in mod obiectiv intre membrii comunitatii. Cu un sistem integrat de acest tip, zonele mai bogate finanteaza in mod automat pe cele mai sarace si zonele care inregistreaza un declin al exporturilor sunt in mod automat favorizate, platind mai putin si primind mai mult de la Fiscul central. Tendintele cumulative ale cresterii si ale diminuarii sunt astfel tinute sub control de un stabilizator fiscal creat in cadrul sistemului care va determina zonele cu surplus sa furnizeze automat ajutor zonelor cu deficit.  

pag. 206

...ceea ce este gresit in Raport este faptul ca nu recunoaste ca existenta unui sistem central de taxe si cheltuieli este de departe un instrument de erogare a „ajutoarelor regionale” cu mult mai puternic decat orice alta „interventie speciala” pentru dezvoltarea regiunilor.  

Pe de alta parte actualul plan al Comunitatii este ca o casa ce „impartita impotriva ei insasi, nu reuseste sa reziste”. Uniunea monetara si controlul Comunitatii asupra bilanturilor vor impiedica fiecarui stat membru sa-si  urmeze politicile autonome privind ocuparea fortei de munca- de a interveni pentru a compensa scaderea nivelului productiei si al ocupatiei- cu exceptia cazului in care vor beneficia de sustinerea unui puternic Guvern comunitar in masura sa-si apere cetatenii de consecintele cele mai rele. 

pag. 192

Myrdal Gunnar (n.td – economist suedez, 1898-1987) folosi expresia „cauzalitate circulara si cumulativa” pentru a explica de ce ritmul de dezvoltare a diverselor zone geografice ale lumii nu tinde spre un echilibru ci dimpotriva, tinde sa se cristalizeze intr-un numar limitat de zone cu o crestere inalta, si al caror succes are efectul de a inhiba dezvoltarea celorlalte zone. (....)  Acesta este motivul pentru care intr-o zona valutara comuna, sau intr-un sistem de schimb valutar fix, zonele ce se dezvolta mai mult tind sa acumuleze un avantaj competitiv cumulativ fata de zonele ce se dezvolta mai putin. „Salariile eficiente” (calculate ca raport intre salariile monetare si productivitate) vor tinde, pe parcursul timpului, sa se diminueze in primul grup de tari fata de al doilea grup – chiar in situatia in care in ambele grupuri salariile monetare tind sa creasca simultan in termeni absoluti. Tocmai din cauza diferentelor in cresterea productivitatii, costurile comparate ale productiei din zonele dezvoltate tind sa se diminueze in timp fata de cele din zonele cu o mai mica crestere, determinand in consecinta avantajul competitiv al primului grup.        

             

                       Traducere de

                             Mihaela  Fidiuc