SOIA, O ALEGERE MAI SIGURA DECAT CARNEA ? MAI GANDESTE-TE !
Articol preluat de pe site-ul :
Sursa : mailonline Think soya's a
safer choice than meat? Think again -
By J. Blythman, 25 February 2013
Recentul scandal privind carnea de cal
a avut un anumit impact in ce priveste pasiunea noastra pentru produsele pe
baza de carne conservata. Pentru cei ce le scazura pofta de a mai manca carne,
aceste dezgustatoare dezvaluiri au reprezentat picatura care a facut sa se
reverse paharul. „Este suficient pentru a te determina sa devii vegetarian”-
spun unii. Ceea ce s-a intamplat a fost in avantajul vanzarilor de alimente
vegetariene in general si a produselor ce substituie carnea.
Intr-adevar, pe piata exista o vasta gama de produse ce substituie
carnea; de la „salamul picant” la „friptura de miel”, la „curcanul fara carne”,
„fileul de peste”, „pateul de rata”, „carnea macinata vegetariana” etc, totul
aproape facut cu soia. Saptamana
trecuta, seful catenei alimentare Asda, Andy Clarke, a afirmat ca un numar tot
mai mare de clienti prefera alimentele vegetariene, ca urmare a scandalului referitor la carnea de cal. Si catena alimentelor macrobiotice Holland & Barrett
a inregistrat cresteri la vanzarile de hamburgeri vegetarieni cu 17 % in timp
ce la produsul „friptura de manz” vegetarian a inregistrat cresteri cu
50%.
Principalul ingredient al produselor
ce substituie carnea este un „ modern” tip de soia, produs pentru prima data
pentru uz alimentar in 1959. Etichetata ca proteina vegetala, restructurata si
obtinuta din anumite tipuri de faina de soia superprocesata,este numita si „proteina izolata”
sau „concentrata”. Insa folosirea
acestor ingrediente de soia nu se rezuma doar la produsele ce substituie
carnea. Chiar daca sunteti dintre cei care nu evita carnea, aproape in mod
sigur mancati soia, ea fiind prezenta in numeroase produse. ( branza vegetala,
smantana vegetala, inghetata proteica, etc)
Analizati eticheta unui hamburger de manz prelucrat industrial de
exemplu, si adesea veti descoperi ca contine „izolat de proteina de soia”, un
aditiv ieftin ce ajuta sa dea consistenta carnii.
Semintele de soia sunt cultivate in
lumea intreaga si cei mai mari furnizoari sunt USA si Brazilia. Dupa extragerea uleiului, partea solida ce
ramane este prelucrata pentru a se obtine proteina. Pana prin anii ’80 proteina
din soia era considerata un produs secundar al industriei uleiului de soia, ulterior
insa firmele americane din acest sector au incercat sa faca din ea un produs principal, foarte avantajos, promovandu-l ca aliment macrobiotic sanatos. Sustineau
ca consumul de soia determina intarirea oaselor, controleaza simptomele
menopauzei (bufeurile de caldura si transpiratia nocturna) si reduce
probabilitatea de tumori la san, colon si prostata. Aceste afirmatii erau in
mod fundamental bazate pe cercetari sponsorizate de catre companiile
producatoare (de produse din soia) si pe cercetari epidemiologice ce demonstrau
legaturile dintre consumul de soia si prevenirea unor boli.
De exemplu, cum rata bolilor de inima
este mai scazuta in marea majoritate a Tarilor Asiatice fata de Tarile
Occidentale, companiile producatoare de soia sustineau ca acest lucru se
datoreaza faptului ca in Asia se consuma mult mai multa soia. Astfel soia fu
lansata pe piata ca aliment minune, ca remediu al Orientului la problemele de
sanatate din Occident. Totusi, virtutile benefice atribuite soiei au fost in curand
puse sub semnul intrebarii de catre cercetatori.
In 2006 de exemplu, o
publicatie a Asociatiei Americane Cardiologice despre un studiu (facut timp de
zece ani) privind aceste presupuse beneficii a consumului de soia, punea in
dubiu afirmatia privind „efectul benefic asupra inimii” si concluziona ca soia
nu reduce nici bufeurile de caldura la femei pe timpul menopauzei si nici nu
ajuta la prevenirea cancerului.
Un alt studiu din 2008, efectuat de
Clinica pentru infertilitate de la Massachusetts General Hospital, care a luat
in cercetare un esantion de barbati ce consumau diverse produse pe baza de
soia, inclusiv tofù, hamburgeri vegetali, lapte de soia si bauturi proteice de
soia, descoperi ca „un consum major
de produse pe baza de soia este asociat unei concentratii minore a
spermei”
Asadar impactul pe termen lung al
consumului de soia este inca de evaluat, dar sunt destule motive sa fim sceptici. Semintele de soia contin toxine prezente in natura. Intre acestea sunt
: acidul fitic, care reduce capacitatea de absorbtie a mineralelor esentiale
(fier, zinc) si inhibitori ai enzimei tripsina, care compromit capacitatea
organismului de a digera proteinele. Aceste toxine se gasesc si in alte
alimente, cum ar fi nautul sau graul, dar in cantitati mai mici. Prelucrarea
soiei are ca scop final si reducerea sau eliminarea acestor toxine dar oricum
raman urme. Soia mai contine izoflavoni – compusi ce imita hormonul feminin,
estrogenul.
In 2011, Comitetul Stiintific al
Autoritatii Europene privind Siguranta Alimentelor a respins afirmatiile facute
de industria soiei potrivit carora izoflavonii contribuie la cresterea parului,
atenuarea simptomelor menopauzei, mentinerea sanatatii inimii si protejarea
celulelor impotriva procesului de oxidare. S-a ajuns astfel la concluzia ca nu
s-a demonstrat relatia de cauza-efect intre consumul de produse pe baza de soia
si beneficiile citate.
Intre timp au fost avansate ipoteze
conform carora, departe de a proteja, consumul de prea mute proteine de soia
poate fi daunator datorita efectului sau hormonal.
In 2003, Comisia Guvernului Englez
privind toxicitatea a identificat 3 grupuri de persoane pentru care diverse
evidente sugereaza existenta unui potential risc derivat dintr-un consum mai
mare de soia : nou nascutii hraniti cu lapte de soia, persoanele ce au probleme
cu tiroida (hipotiroida) si femeile diagnosticate cu cancer la san.
Prelucrarea industriala a soiei este o
alta sursa de preocupare. In timp ce cateva alimente pe baza de soia, cum ar fi
tofù, miso (n.td : un condiment traditional bucatriei asiatice), laptele de
soia si iaurtul sunt putin tratate, proteinele pure de soia (ce se gasesc in
salamurile vegetariene, in branza vegana, si in „carnea” vegetariana) se obtin
prin extractia din faina de soia, extractie ce presupune spalarea fainei cu
acid, in cisterne de aluminiu. Acest procedeu duce la cresterea posibilitatilor
ca aluminiul (care este foarte nociv pentru creier si sistemul nervos) sa
treaca in produs.
Un alt risc potential este dat de un
solvent chimic (esano), ce intra in compozitia substantelor de lipit si a
cimentului si care este folosit la extragerea uleiului din semintele de soia.
Este cunoscut ca fiind o otrava pentru sistemul nervos uman. Ca urmare a
repetatelor expuneri la aceasta substanta, persoanele vor avea simptomele
specifice abuzului de solventi. Industria soiei afirma ca doar usoare urme din
aceasta substanta trec in produsul finit. Tot ca urmare a prelucrarii
industriale se elibereaza si acidul glutamic care poate da reactii
alergice.
In opinia U.S. Food and Drug
Adiministration, soia este una dintre cele opt substante (cele mai comune)
considerate alergice, din alimente. De subliniat ca soia in sine nu reprezinta
o problema cat faptul ca in produsele prelucrate, obtinute din soia, se adauga
alte substante, nocive. Faptul ca proteinele obtinute din soia sunt de culoare
deschisa, lipsite de miros si aproape fara gust, multi fabricanti folosesc indulcitori,
arome artificiale, sare si coloranti pentru a face produsele lor cat mai
atragatoare.
Traducere,
Mihaela Fidiuc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu