Articol preluat si tradus de pe blogul
http://contiandrea.wordpress.com/?s=digiuno+terapeutico
Huntza, populatia cea mai longeviva din lume
Cu acest articol completez tematica inceputa cu articolul “ Postul terapeutic, hrana pentru suflet”. Cu ceva timp in urma am inceput sa fac o cercetare referitoare la cel mai longeviv popor din lume si descoperii date foarte intersante: Huntza- aceasta populatie nu nu mai ca traieste in medie 130-140 de ani, dar nu cunoaste nici atat de temutele noastre boli degenerative, cancerul, boli ale sistemului nervos, etc. Traiesc la granita de nord al Pakistanului, in interiorul unei vai de pe catena muntoasa Himalaya si este populatia cea mai longeviva de pe Terra , in absolut.
Elita noastra medicala se lauda ca tine in viata batranii pana la 80 de ani si chiar mai mult. Ei bine, populatia Huntza, fara sa apeleze la prodigioasa noastra stiinta medicala, la varsta de 100 de ani sunt incredibili de activi, muncesc inca pe camp, si isi ingrijesc copiii cu cu extrema vivacitate si vitalitate. Femeile sunt inca fertile si dupa 90 de ani. Bine-nteles ca pentru a putea sa conceapa la o astfel de varsta, fizicul lor este inca viguros si nu are nimic de-a face cu batranele noastre de 90 de ani.
Ceea
ce in mod indiscutabil, ii face atat de longevivi, pare sa fie postul destul de
indelungat pe care il practica in fiecare an, alimentatia vegetariana, si apa
alcalina prezenta pe pamantul lor.
Postul si produsele vegetale
Aceste
persoane traiesc cu fructe si se supun si unui lung post in lunile de iarna.
Practica fortat ceea ce naturistii definesc “postul terapeutic”. Suprafata de
teren pe care traiesc, se gaseste la mare altitudine, in Pakistan si este un
loc cam neospitalier, care nu da suficienta recolta pentru cei 10.000 de
locuitori, pe tot parcursul unui an. Cultiva
orz, miei, graul saracen (n.td : Fagopyrum esculentum este o planta
specifica acelei regiuni, in mod impropriu denumita “grau”ea nefacand parte din
familia Gramineelor.) precum si plantele de gradina : rosii, varza, spanac,
mazare, sfecla, etc, iar dintre fructe : nuci, cirese,mure, piersici, pere,
rodii. Totusi, pana in martie, cand orzul ajunge la maturitate , postesc
saptamani intregi, (pana la 2 luni) pentru a putea rationaliza putinele rezerve
de alimente ramase de la ultima
recoltare. Frumusetea este ca aceasta “bizara” obisnuinta, care, dupa
cum spun “vechile conceptii alimen-tare” ar duce la anemie si moarte, din
contra la aceasta populatie a produs, cu trecerea anilor o extraordinara
vigoare. O astfel de persoana (populatia
Hunza) poate sa mearga si 200
km, la pas intins, fara sa se opreasca si fara sa
oboseasca. Aceasta rezistenta a lor este cunoscuta in tot Orientul, incat sunt
solicitati ca, carausi pentru expeditiile
din Himalaya.
Postul in lumea animalelor
Chiar si
pentru multe animale postul e un lucru normal pentru supravietuire, mai ales in
perioadele de carenta de hrana. Toamna, capra neagra, cerbii , mananca mai mult
pentru a acumula grasimile necesare pentru perioada invernala, cand nu mai pot
gasi nimic de manacre data fiind altitudinea mare la care traiesc. Si in plus,
luptele violente la care participa cerbii in perioada de imperechere, si
monta insasi, au loc tocmai in aceasta perioada de iarna,
deci pe timpul postului, fapt care nu le compromite energiile ci din contra le
emfatizeaza.
Pasarile
migratoare mananca in perioada estiva mult peste nevoi si ajung sa cantareasca
dublu in momentul cand se pregatesc sa migreze, dar pe timpul migratiei care
poate fi si de 5000 km,
nu se opresc deloc, astfel incat, cand ajung la destinatie au din nou greutatea
normala. Lupii vaneaza zile intregi apoi pot sta fara sa manance saptamani
intregi si in acelasi timp parcurg distante foarte mari in cautarea altei
prazi.
Pana si
pestii postesc, de exemplu somonul, care pe timpul faimoasei migrari in
amontele raului nu ingereaza absolut nimic, la fel si pe perioada cat isi depune icrele.
In concluzie,
postul este o necesitate care nu a aparut acum 10.000 de ani, ci exista de
milioane de ani care apartin istoriei existentei omului/animalelor si de aceea
aduce multe beneficii.
Apa alcalina
Ultimul
element fundamental pentru forta si longevitatea acestui popor este compozitia
apei. Dupa diverse studii reiese ca apa pe care o beau aceste persoane poseda
un ridicat nivel al pH-ului (apa alcalina) avand astfel un puternic efect
antioxidant si un inalt continut de minerale coloidale. Ca experimentator si
cercetator independent tre-buie sa mentionez ca a posti cu apa alcalina este
mult mai usor decat cu apa de la robinet sau imbuteliata. Aciditatea metabolica
determinata de un post prelungit este intr-adevar compensata de apa alcalina,
astfel ca pH-ul (in corp) ramane stabil.
In ce
priveste alimentatia, am explicat deja ( n.td-se face referire la alt articol)
ca unicul fruct care ajuta la mentinerea pH stabil este marul rosu; pe timpul
postului in schimb ajuta mult folosirea apei alcaline, apei cu argila
ventilata, sau spalaturi interne/externe cu sare integrala.
In prezent si
aceasta populatie a fost “atinsa” de societatea “evoluata” de consum, care le-a
introdus mancarea “deseu”: faina rafinata, zaharul rafinat, sarea albita
chimic, etc, si astfel au aparut si la ei bolile “civilizatiei” pe care
Occidentul le cunoaste foarte bine :
cariile dentare, probleme cardio-vasculare, reumatice, etc. Doar putini au
reusit sa scape de aceasta poluare “evolutiva”, evitand sa consume astfel de alimente,
pe care din instinct le-au perceput a fi nenaturale si nocive.
Concluzii
Sa judecam cu
calm si sa vedem daca au sens obisnuitele discutii pe care le auzim in jur: “Avea 80 de ani, cel putin a trait
mult, iar acum nu mai sufera”
“ De-acum am 35 ani, trebuie sa ma
grabesc sa fac un copil”
“Am depasit 40 ani, trebuie sa
fiu atent sa nu exagerez cu efortul”
“ Am 30 ani, genunchii mei sunt
praf, nu mai pot juca fotbal”
“ Doamna, la 60 ani este normal
sa va ganditi la dentiera”...etc
Exista
intr-adevar un ceas biologic ce nu poate fi pus in discutie sau sunt stilurile
de viata gresite care accelereaza acele acestui ceasornic ?
Au sens toate
aceste anxietati : femei care la 30 de ani se tem ca nu vor mai putea avea
copii,? Este cu adevarat fiziolgic ca la
o varsta inca tanara sa intri in
menopauza / andropauza, sau sa suferi de osteoporoza, artroza, dementa
senila, etc.....?
Este normala
aceasta explozie de atatea patologii senile, cronico-degenerative, sau a
sistemului nervos?
Ceea ce este
normal intr-o societate bolnava, ar putea fi anormal sau fara sens pentru un
popor constient.
Dottore in Fisioterapia
Università degli Studi di Roma
Traducere de : Mihaela Fidiuc
