Ahmadinejad -partea I

 

Ahmadinejad                                                                                                                  

de Salvatore Brizzi

Articol preluat de pe site-ul   http://larinascitaitalica.com/ahmadinejad/

Impulsul de a posta acest articol mi-a fost dat de o doamna cu care frecventam acelasi cerc de amici si care intr-o seara cand eram in pizzerie a intervenit intrebandu-ma :”Dar cum explici faptul ca au existat personaje ce au incarnat raul, cum ar fi Hitler in trecut si ca presesdintele Iranului de azi, adica persoane care urasc civilizatia democratica si sunt gata totdeauna sa-i atace pe altii si sa declanseze razboaie?”    Acestei doamne- care in bunatatea sa reprezinta in mod demn modul de gandire al cetateanului mediu ( “buratino”)- ii scapa un amanunt : informatia si invatamantul scolar sunt manipulate in functie de paradigma ploitica dominanta. 
Diversi jurnalisti si cetateni de limba araba au afirmat ca discursurile presesdintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad sunt traduse inexact si instrumentalizate cu ajutorul mass-mediei pentru a crea imaginea unui om de Stat violent. De exemplu toti suntem  convinsi ca acest personaj ar fi pronuntat fraza :” Statul Israelian trebuie ras de pe harta geografica” . Daca ar fi fost tradus corect, am fi vazut ca in realitate presedintele iranian cerea ca obiectiv eradicarea regimurilor care sunt la putere in Israel si USA si cerea sa i se acorde o mai mare autoritate Palestinei.  Minciuna a fost “ajutata” si pentru faptul ca multe ziare internationale folosesc ca sursa principala  MEMRI (“Middle East Media Research Institute”- companie de traduceri ) pentru traducerea din limbile mediorentale. Dar ca sa vezi, MEMRI este proprietatea a doi israelieni de neo-dreapta impreuna cu : Meyrav Wurmser, sotia unuia dintre ajutoarele lui Dick Cheney (si ex asistentul special a lui John Bolton); David Wurmser si ex (?) oficialul serviciului de Inteligenta Militara Israeliana  (IMI), colonelul Yigal Carmon. Daca aruncam o privire pe lista incompleta a staff-ului ce se gaseste pe Wikipedia, aceasta ne sugereaza o puternica influenta israeliana (de dreapta) in cadrul personalului de la MEMRI si a cel putin doi ex membri din serviciul IMI.     Dar sunt convins ca aceste persoane s-au nimerit impreuna doar din intamplare si “obisnuita lobby ebraica” nu are nici un amestec cu aceasta manipulare a informatiilor.  De altfel cand cineva cauta de munca, se duce acolo unde este angajat.
Daca mergem sa cercetam mai in profunzime, ( si mie cate-odata mi se intampla sa o fac) presedintele iranian, definit de media : Hitler din al Treilea Mileniu, are marea vina de a fi inaugurat prima Bursa regionala independenta a petrolului din lume.  Bursa care ar fi acceptat si euro in loc de dolari a fost efectiv deschisa pe 21 Martie 2006 in orasul Asslavieh, definita de aceea “capitala energetica a Republicii islamice”. Bursa aceasta este problema care a facut din Iran  centrul atacurilor militare.                     Motivul “inarmarii nucleare” iraniene are legatura cu aceste atacuri la fel cum avea legatura si armele de distrugere in masa a lui Saddam : simple scuze pentru interventia armata. Ganditi-va putin : o bursa a petrolului care pentru prima data accepta plata in euro in loc de dolari...... 
Am sa va expun mai jos cateva extrase – traduse in mod corect, fara deformarile israeliene – din discursul lui Ahmadinejad la Natiunile Unite in 2006. Intelepciunea vorbelor sale este de netagaduit. Va cer doar sa faceti un efort si sa cititi acest discurs imaginandu-va ca nu stiti cine este autorul; va garantez ca va veti trezi aplaudandu-l. Va asigur ca insusi Gandhi, cand vorbea de oprimarea Indiei de catre englezi, utiliza cuvinte mult mai dure decat cele utilizate de Ahmadinejad in discursurile sale.

Stimate Doamne si Stimati Domni,
ceea ce umanitatea suporta azi, nu este demn de ea; Dumnezeu nu a creat omul pentru ca, cateva grupuri de persoane sa-si impuna injustitia altor grupuri; pentru ca un grup ce foloseste razboiul si violenta sa fure resurse naturale, sa se imbogateasca si sa-si extinda teritoriul in timp ce alt grup sa fie constrans sa suporte saracia si nenorocirile ce decurg din aceasta; pentru ca un grup puternic datorita armelor si amenintarilor sa comande lumea in timp ce altii sunt constransi sa ramana pentru totdeauna sub umbra amenintarilor si nesigurantei.  Unii se duc la mii de kilometri distanta de propria tara si ocupa pamantul altora pentru a detine controlul petrolului si a altor resurse; altii, in fiecare zi, trebuie sa asiste la distrugerea caselor lor si la moartea propriilor copii, pe pamantul tarii lor. Aceste fapte nu sunt la inaltimea demnitatii umane si rezulta a fi contrarii adevarului si justitiei. 

 
Acum, intrebarea este aceasta: in astfel de circumstante, oprimatii lumii unde ar trebui sa se planga? Care persoana, care organizatie apara drepturile oprimatilor si pedepseste pe exploatatori? Unde se gaseste Curtea justitiei mondiale ?    Unele puteri se lauda cu productia de arme nucleare de a doua si a treia generatie.    La ce servesc aceste arme ? Producerea acestor arme micidiale si stocarea lor in depozite, va servi oare la propagarea pacii si democratiei ? Sau aceste arme vor servi pentru amenintarea guvernelor si popoarelor? Pana cand popoarele lumii vor trebui sa traiasca sub amenintarea bombelor nucleare, bacterice sau chimice?  Puterile ce produc aceste arme ce responsabilitati au si cum pot fi ele chemate sa raspunda de propriile actiuni in fata comunitatii internationale ? Ma intreb daca popoarele acestor tari ar fi de acord ca bogatia lor sa fie folosita pentru producerea acestor arme.  In loc sa se bazeze pe arme si bombe nu s-ar putea baza pe justitie, etica si ratiune?
Care din aceste doua alternative este mai aproape de pace ? Bombele sau ratiunea? Daca ar fi fost ratiune, etica si justitie, radacinile opresiunilor ar fi fost distruse.       Nu ar ramane nimic in gradul de a cauza conflicte, dat fiind ca marea majoritate a conflictelor sunt cauzate de lipsa justitiei si de ambitii.   Asa cum s-a intamplatsi cu alte tari, si Iraqul a fost ocupat si sunt deja 3 ani de cand ocupatia continua. Nu trece o zi fara ca in Iraq oameni inocenti sa nu fie ucisi cu sange rece. Fortele care ocupa tara nu sunt capabile sa asigure siguranta.  In ciuda faptului ca atat guvernul cat si parlamentul au fost constituie in mod legal, maini ascunse lucreaza pentru instigarea divergentelor existente in societatea irachiana si crearea unui razboi civil.  Nu exista elemente  care sa demonstreze un interes serios din partea fortelor de ocupatie la lupta impotriva insecuritatii. Dimpotriva, un numar mare de teroristi au fost arestati de fortele irachiene dar, din motive necunoscute, fortele de ocupatie au dispus eliberarea lor.                                                                                                        Pare ca alimentarea(suscitarea) violentelor si terorismului constituie o justificare pentru prezenta trupelor straine in Iraq. In astfel de cazuri, la cine ar trebui sa se adreseze poprul irachian? Unde ar trebui sa depuna plangere guvernul irachian?     Cine garanteaza securitatea Iraqului?    
                                                                                                                   
Referitor la problema palestineza Ahmadinejad spune :

....un guvern creat pe un pamant care nu ii apartine si cu o populatie ce nu apartinea acelei tari ci provenea din diverse parti ale lumii; si acest lucru s-a realizat cu pretul sustragerii pamantului a milioane de persoane. Aceasta este o mare tragedie care nu are precedent in istoria omenirii. Si azi inca refugiatii traiesc in tabere si unii dintre ei au spus adio vietii fara sa-si mai vada realizat visul de a se intoarce pe pamantul natal.  Exista o oarecare forma de ratiune sau lege capabila sa defineasca legala o actiune asemanatoare?  Exista printre statele membe ale ONU o tara care ar accepta sa fie supusa unui astfel de tratament?  

In legatura cu problema nucleara, Ahmadinejad spune :

Republica Islamica a Iranului este membra a Agentiei internationale pentru energiea atomica si semnatara tratatului NPT. Programul nostru nuclear este transparent, pacific si se desfasoara sub atenta observatie a inspectorilor AIEA.  De ce noua ne sunt negate drepturile recunoscute explicit de legile internationale? Care sunt guvernele ce ne obstacoleaza activitatea? Sunt acele guverne care detin ciclul de productie a combustibilului. Unele din aceste tari au folosit stiinta nucleara in scopuri non pacifiste, fabricand bombe nucleare si le-au si uzat chiar in trecut impotriva oamenilor.

Referitor la rolul ONU si al Consiliului de securiate pentru rezolvarea problemelor internationale, spune :

Care organizatiesau care consiliu trebuie sa se ocupe de aceasta injustitie? Este Consiliul de securitate in masura sa o faca? Poate el sa impiedice ca dreptul tarilor sa le fie negat si ca unele puteri sa nu impiedice dreptul de dezvoltare al altor tari?   Folosirea Consiliului de siguranta ca si instrument de amenintare este foarte ingrijoratoare. Unii dintre membrii Consiliului de securitate care de cele mai multe ori reprezinta una din partile in cauza, intr-o neintelegere internationala, folosesc cu usurinta acest Consiliu pentru a condamna partea careia i se opun si se simt chiar mandri de acest lucru. Intrebarea este aceasta : ce sens are instrumentarea Consiliului de securitate; manipularea acestuia nu pune in pericol credibilitatea Consiliului ? Acest comportament nu influenteaza adevarata capacitate a Consiliului de a garanta securitatea?  O alta intrebare este : daca guvernul USA si cel al Angliei, care sunt membri permanenti in Consiliul de securitate violeaza legile internationale, ce alta institutie a ONU este in masura sa ii judece? Un Consiliu din care ei insusi fac parte si in care detin puterea, poate condamna crimele lor ? Cand s-a mai intamplat aceasta? In schimb, am vazut ca atunci cand ei au o problema cu un guvern sau un popor, il tarasc in fata Consiliului de siguranta unde ei isi asuma atat rolul de minister public, de judecator cat si de cel ce pune in practica verdictul curtii.    

Acest sistem este cu adevarat un sistem ce apara dreptatea? Exista oare o injustitie mai inechivocabila ca aceasta? Din pacate insistenta cu care unele puteri imperialiste impun politicile lor organizatiilor internationale, intre care si Consiliului de siguranta, a discreditat ONU in fata opiniei publice mondiale si a pus in discutie eficienta si prestigiul acestei organizatii.  Dar populatia mondiala de astazi merita sa fie guvernata cu legile de 60 de ani in urma? Noile generatii nu au dreptul sa decida in privinta lumii in care vor sa traiasca?    Azi reforma in cadrul ONU este mai necesara ca niciodata. ......miscarea non-aliatilor, organizatie a tarilor islamice si continentul african trebuie sa aiba fiecare in parte cate un loc permanent in Consiliul de securitate cu dreptul de veto astfel incat sa se poata echilibra fortele in interiorul consiliului, impiedicandu-se astfel oprimarea tarilor slab dezvoltate.

Distinsi membri directori,
pe de alta parte reclam ca necesara instituirea din nou ca etica sa-si manifeste rolul sau. Fara etica, si fara sa se ia in considerare invataturile profetilor Domnului, nu se pot garanta justitia, libertatea si drepturile umane.  Cheia problemelor umanitatii de azi este religia si etica. Daca respectul drepturilor umane va fi cu adevarat o valoare, nu va mai exista loc pentru injustitie, violenta si razboi. Toti oamenii au fost creati de Dumnezeu si toti sunt demni de respect.

Si acum va intreb : sunt acestea cuvintele unui monstru violent si insetat de sange care vrea sa construiasca bombe atomice pentru a distruge Israelul ? Mie nu imi pare, totusi acesta este mesajul pe care il transmit emisiunile de stiri din tarile occidentale asa zis “civilizate”. Ceea ce stiu in schimb, este ca Ahmadinejad este un initiat de valoare care ocupa o pozitie bine stabilita in esicherul politicii mediorentale, si pentru acest lucru este discreditat de anumite puteri oculte.  Din discursurile sale izvoraste o profunditate interioara si o lucida viziune, care ar trebui sa fie viitorul ONU  daca se doreste ca aceasta sa devina cu adevarat o organizatie echitabila.    

            Traducere de
                       Mihaela  Fidiuc

Hugo Chavez

    

 Adevaruri “supozitoare” – Hugo Chavez 

                     

de  Salvatore Brizzi  

Articol preluat de pe site-ul  

 http://larinascitaitalica.com/verita-supposte-hugo-chavez/                                 

Adevarurile presei sunt “supozitoare” nu pentru ca ne sunt prezentate intr-un anumit mod (chiar daca ar putea fi si in altul) ci pentru ca ne sunt introduse in rect in maniera progresiva si cu ajutorul unui lubrifiant. 

Dupa moartea lui Saddam, Gheddafi si Castro, acum e randul lui Hugo Chavez.  Se va vedea in urmatoarele luni (ani) daca si presedintele iranian Ahmadinejad va avea parte de acelasi sfarsit.

 

Langa sicriul presedintelui venezuelean Hugo Chavez s-au aflat, pentru a-si aduce omagiul, presedintele bielorus Aleksandr Lukashenko acompaniat de fiul sau si presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad. Acesta din urma cu lacrimi in ochi a imbratisat sicriul aliatului sau. “ Pentru noi e o mare durere deoarece am pierdut un prieten” a spus Ahmadinejad. cand a sosit la aeroport, sefului delegatiei din Teheran, “ma simt ca ca si cum m-as fi pierdut pe mine, dar sunt sigur ca el traieste inca. Chavez nu va muri niciodata, spiritul sau si sufletul sau vor ramane vii in inimile noastre.”

Acum sa vorbim de Chavez. Venezuela, in ultimele decenii, ca toate Tarile Americii Latine, a suferit mult din cauza regulilor impuse de bancherii FMI, dar de cand la guvernare a venit Hugo Chavez, acesta a incetat orice colaborare de dependenta cu aceasta organizatie internationala.  Inca din 2007, Chavez anuntatse ca Venezuela va lichida debitul ce il are cu Banca Mondiala si FMI cerand si restituirea banilor aflati in depozitul lor. Iata ce spuse el la acea vreme, intr-un discurs tinut la Caracas cu ocazia zilei muncitorilor : “ Nu avem nevoie de Washington, de Banca Mondiala sau de FMI, toate aceste organisme nu ne sunt de folos si de aceea le vom parasi”              Luare de pozitie cel putin hazardata .... daca cineva vrea sa ramana viu indelung timp pe aceasta planeta....  Totusi, Venezuela a incheiat debitul cu FMI-ul si Banca Mondiala si in 2007 a constituit “Banco del Sur” (Banca de Sud, un nou fond monetar independent) la care a aderat imediat Argentina, Brazilia, Bolivia, Ecuador, Paraguay si Uruguay.  Venezuela si-a recastigat in intregime suveranitatea;  ea ar putea fi urmata de alte tari sudamericane.....sau chiar de cele europene. (speranta este ultima care moare)   

Presedintele venezuelean a insistat in a recupera de la companiile petrolifere straine, controlul operativ in regiunea Orinco, in sud-vestul tarii, unde se afla cea mai mare rezerva de titei din lume, in cea mai mare parte intacta (inca) . Politica sa de redistribuire a bogatiilor nationale intre toate straturile sociale l-a facut sa intre in conflict cu interesele vechii oligarhii ce controla tara si mai ales productia de petrol.

Profitul derivat din petrol se ducea in exclusivitate in buzunarele oligarhiei, lasand intr-o crunta saracie doua treimi din populatie; evident ca oligarhia se bucura de sustinerea USA, care practic isi insusea petrolul venezuelean la preturi derizorii.

Chavez in 2007 reusi sa nationalizeze “Exxon” si “Conoco Phillips”, care erau printre cele mai mari companii petrolifere din lume ; in 2009 expropria 60 de societati satelit care se aflau in afacerilor cu petrol. In 2011 nationaliza industria aurului si activitatile aferente sectorului extractiv.

Venezuela recunoaste Statul Palestina ; pentru aceasta si pentru protestele impotriva guvernului israelian ( pe care liderul venezuelean l-a acuzat de genocid impotriva palestinezilor) Chavez a expulzat ambasadorul israelian in 2009, intrerupand in fapt relatiile diplomatice intre cele doua tari.  

 In fine, pentru a deveni antipatic americanilor a facut tot ce putea, aproape mai mult decat iranianul Ahmadinejad. 

In ceea ce priveste circumstantele mortii sale, succesorul desemnat de el Nicolas Maduro a lansat ipoteza unei tumori provocate printr-o injectie, acuzand guvernul de la Washington.  Vicele defunctului lider a vorbit de un “atac stiintific” in spatele bolii lui Chavez, “cum s-a intamplat si in cazul lui Yasser Arafat”

Ipoteza unui posibil complot organizat de USA ca explicatie pentru diversele cazuri de cancer ce au atins mai multi presedinti de stat latinoamericani a fost lansata cu cativa ani in urma de insusi Chavez.  In decembrie 2011 presedintele venezuelean a afirmat ca este posibil ca USA sa fi dezvoltatat o” metoda de a induce cancerul”, precizand ca nu vrea sa acuze pe nimeni dar, existau oricum “fapte foarte stranii si dificil de explicat”  El a citat cazul lui  Fernando Lugo ( pe atunci presedintele Paraguay) a presedintei Braziliei Dilma Roussef, a adaugat listei si cazul sau, apoi acela al presedintei Argentinei  Cristina Fernandez de Kirchner – care totusi a scapat de contractarea bolii- si presedintele Braziliei, Inàcio da Silva.  Toate aceste cazuri sunt dificil de explicat, chiar daca se foloseste legea probabilitatii, a comentat Chavez.     

Presedintele venezuelean a construit o tara puternica; in relatiile sale internationale s-a adresat catre natiuni ca : China, Rusia, Brazilia, Iran si in general catre acele tari care sunt in afara a ceea ce el a numit “hegemonia sistemului nord-american”

Si noi italienii ?  Pentru cat timp vom continua sa gandim ca “strainatatea” este numai  USA si Israelul ?  (care de altfel e una si aceeasi)

 

     Traducere de

               Mihaela Fidiuc

"Confesiunile unui asasin al economiei"

  

Confesiunile unui asasin al economiei

  

Recenzie de Marcello Pamio, la cartea cu acelasi titlu, de John Perkins

Articol preluat de pe site-ul http://www.labiolca.it/images/stories/docs/effe44.pdf

Aceasta este povestea lui John Perkins, economist sef la o societate de consultanta, inginerie si constructii din Boston.                                                                                             Pana aici nimic neobisnuit.  Ceea ce ne intereseaza este ca Perkins a lucrat ca “asasin al economiei”, o elita de profesionisti a caror sarcina era aceea de a orienta modernizarea tarilor in curs de dezvoltare spre un continuu proces de indatorare si aservire intereselor multinationalelor si celor mai puternice guverne din lume.   Sunt profesionisti cu salarii astronomice capabili sa sustraga mii de miliarde de dolari tarilor din toata lumea. Fura banii de la banca Mondiala, de la Agentia americana pentru dezvoltare internationala (USAID) si a altor organizatii importante, asa zis “umanitare” pentru a-i varsa in conturile corporatiilor si in buzunarele unei maini de familii bogate ce detin controlul resurselor naturale ale planetei.

Controlul tarilor de importanta strategica a existat de sute de ani, intai prin dominatia imperiilor coloniale, acum transferand doar electronic enorme cantitati de bani (create din nimic de catre banci) dintr-un loc in altul, determinand inecarea in debite a miliarde de persoane.  Metodele folosite de acesti asasini sunt : falsuri in bilant, alegeri trucate, spaga, santaj, sex, chiar crime !  Sarcina lui Perkins era aceea de a incuraja liderii mondiali sa faca parte dintr-o vasta retea ce favoriza interesele comerciale ale USA. In final acesti lideri se gaseau prinsi intr-o “plasa”, intr-o maree de debite care facilita “fidelitatea” lor absoluta in toate sectoarele. Asasinii economiei sunt “pioni” importanti care participa la construirea si mentinerea Imperiului, numit si Corporatocratia.  Utilizand instrumentele finantelor internationale au reusit in trecut si reusesc si in prezent sa subjuge tarile in curs de dezvoltare, evident cele cu resurse naturale (petrol, aur, diamante, gaz, minerale,etc) sau cele in pozitii strategice(ex Panama)                            Cand un “asasin” isi indeplineste sarcina cu brio, imprumuturile sau fondurile necesare constructiei de importante obiective de infrastructura (centrale electrice, autostrade, poduri, spitale, aeroporturi,etc) ies de la Banca Mondiala sau de la USAID si intra in conturile lobby-ului care a proiectat o astfel strategie criminala.                                          Tarilor care ar trebui sa beneficieze de aceste fonduri, adica tarile care au stringenta nevoie, nu numai ca nu li se da acesti bani, dar creditele sunt atat de enorme incat debitorul se afla in intarzaiere la scurt timp, si cand aceasta se intampla, imediat i se cer despagubiri care constau in diverse servicii pe care trebuie sa le acorde : controlul votului in cadru ONU, instalarea de baze militare, accesul multinationalelor la resuresele naturale. Se cere adesea restituirea debitelor sub forma concesiunilor petrolifere.  In practica toate tarile pe care “asasinii economiei” le-au facut sa intre sub “umbrela” Imperiului global, au avut acelasi destin. Toate cu exceptia Iraqului si a Venezuelei.  Acest lucru explica de ce debitul tarilor din Lumea a Treia a ajuns la peste 2500 miliarde de dolari in timp ce numai dobanzile ( in 2004 erau peste 375 miliarde) sunt superioare intregii sume alocate sanatatii si invatamantului si de douazeci de ori mai mari decat sumele pe care aceste tari le primesc anual ca ajutoare din exterior !      

 Ce se intampla cand un asasin da faliment in indeplinirea misiunii sale?  Intra in joc o rasa si mai sinistra  si periculoasa : “sacalii”. Acestia sunt mercenari, agenti ai serviciilor secrete care au rolul sa rastoarne guvernele unul dupa altul, sa atate revolte, lovituri de stat sau militare. Alte interventii iau forma unor stranii accidente ( de masina, de avion), boli care rapun conducatorii de stat care nu se “apleaca” la comenzile oligarhiei economico-financiare. Daca nici “sacalul” nu reuseste sa-si indeplineasca misiunea atunci intra in joc generalii cu armata si rezultatul este  razboiul.  Exact ce se intampla in ultimii ani in Afghanistan, Iraq – sub Saddam Hussein si Libia cu Gheddafi.   In Iran si Venezuela au incercat sa rastoarne guvernul dar din fericire nu au reusit.

Inceputul ....     

Cum poate un om normal ca John Perkins, cu o simpla diploma in economie sa devina un asasin al economiei?                                                                                                                          Cu siguranta nimic nu se intampla “la intamplare” .... Intr-adevar totul incepu cand se casatori cu Ann, o tanara a carei tata era un stralucit inginer ce lucra pentru Ministerul Marinei si a carei unchi era director la “National Security Agency” (NSA) . Dupa casatorie Perkins fu chemat la un interviu la NSA, cu scopul , descoperi mult mai tarziu, de a i se gasi, prin intermediul unui test, punctele sale slabe. La cateva saptamani ii fu oferit un job, si astfel incepu sa invete arta spionajului. Ulterior fu angajat de “Main Inc” din Boston, o societate de consulenta internationala, cu aproximativ 2000 de angajati raspanditi in toata lumea. In acest moment Perkins intalneste persoana care va fi mentorul sau si care va avea un rol central in toata aceasta poveste. I se prezenta Claudine, o femeie care stie sa profite de punctele slabe ale personalitatii lui, folosindu-se de seductia fizica, manipularea verbala si mentala, metoda studiata special pentru el. Ea ii explica in ce va consta munca lui : pentru inceput trebuia sa justifice enormele credite internationale care apoi vor ajunge la Main&Inc  sau la alte puternice lobby americane ca : Bechtel, Halliburton, Stone &Webster, Brown&Root, prin incheierea de contracte pentru proiecte de inginerie si edilitie.; apoi trebuia sa faca in asa fel incat sa determine falimentul tarilor care primeau creditul, astfel incat sa ramana in imposibilitate de plata si ca urmare, sa fie sclavii creditorilor pentru totdeauna.  Cu alte cuvinte : “asasin al economiei” .  In teorie, in calitate de economist ar fi trebuit sa faca previziuni asupra efectelor produse de  investitiile multimiliardare intr-o anumita tara; in practica insa trebuia sa elaboreze proiecte privind cresterea economica in urmatorii 20-25 de ani si evaluarea impactului ce l-ar avea o serie intreaga de proiecte puse in practica de societatile americane. Trebuia sa creeze profituri extraordinar de mari pentru societatile americane ce castigau licitatiile pentru diverse obiective si sa faca fericiti o mana de familii bogatase si influente din tarile respective, asigurand in acelasi timp dependenta financiara si deci, lealitatea politica a guvernelor din toata lumea.  Practic vorbind, era scump platit pentru a fura miliarde de dolari tarilor in curs de dezvoltare.

Istoria ne invata ca inca din timpurile antice imperiile au fost construite si mentinute cu ajutorul fortelor militare. Odata cu destramarea URSS si a spectrului unui holocaust nuclear, solutia militara deveni prea riscanta asa ca fu necesar sa se recurga la alte strategii, cum ar fi cea economica. Aceste strategii, simple si foarte eficiente nu necesitau trupe armate. Un exemplu il avem in 1951 cand Iranul se revolta impotriva companiei petrolifere britanice ( azi “British Petroleum”)  care ii exploata resursele naturale si poporul. Primul ministru iranian Mohamad Mossadeq, ales in mod democratic de popor, nationaliza intreg patrimoniul petrolifer iranian scatenand astfel furia Angliei, care ceru atunci ajutorul USA.  Wshingtonul, in schimbul bombelor, trimise un “sacal”, agent al C.I.A , Kermit Roosevelt (nepot al presedintelui Theodore Roosevelt), care reusi cu ajutorul banilor si a amenintarilor sa convinga un mare numar de persoane sa se revolte si sa faca demonstratii violente in strada (aceeasi tactica e folosita recent in Libia si Siria).  Clima, creata cu maiestrie, dadea impresia ca Mossadeq ar fi incapabil si mai ale nepopular. Primul ministru cazu in capcana si isi petrecu restul zilelor in arest domiciliar. In acel moment conducerea fu luata de spionul Mohammad Reza, aleat al USA care devni dictator necontestat pentru mult timp, pana la Revolutie.   
Acesta este doar una din nenumaratele lovituri de stat finantate si orchestrate de USA in detrimentul tarilor suverane; amintim doar Ecuadorul, Indonezia, Cile, Panama, Salvador, Bolivia si practic intreg continentul african.

Cum de astfel de intamplari istorice nu sunt cunoscute de marea majoritate a oamenilor?  Simplu. In USA ( ca si in Europa de altfel)  NBC- ul apartine lui “General Electric”,  ABC apartine lui Walt Disney, CBS apartine lui Viacom, CNN apratine lui A.O.L  Time Warner, etc. Marea majoritate a cotidianelor si editurilor apartin si sunt manipulate de uriase corporatii transnationale. Intreaga mass-medie face parte din acelasi sistem corporationist care a dus la distrugerea sistematica a economiilor tarilor in curs de dezvoltare, si deci stirile care se fac publicitatii sunt cele “ corecte” din punct de vedere politic.

Ca sa inchei, John Perkins, probabil din dorinta de a-si “spala” constiinta si dintr-o farama de onestitate intelectuala, s-a confesat public scriind aceasta carte.                    Este bine de amintit ca aceasta confesiune este a unui om care a permis sie insusi sa devina o unealta, in asasin, reusind datorita aviditatii sale sa exploateze si sa fure miliarde de dolari tarilor in dificultate, ducand asfel la saracirea a sute de milioane de persoane.  Oricum cartea e foarte interesanta, mai ales pentru ca ne permite o mai mare intelegere si viziune asupra faptelor istorice luate in ansamblu, a caii pe care o parcurge societatea moderna de azi, focalizata pe cresterea economica.                                                

Au reusit, datorita a decenii de propaganda, marketing si publicitate mai mult sau mai putin oculta, sa ne convinga sa cumparam in mod constant ca si cum ar fi o indatorire civica pentru a ajuta economia.; ca exploatarea la maximum a pamantului ar fi in interesul nostru. Istoria din pacate nu este inteleasa si de aceea se tot repeta aceleasi fapte care se incheie tragic pentru noi toti.  Imperiile nu dureaza, toate au esuat in mod mizerabil.  Actualul imperiu, controlat si gestionat de bancherii internationali, centrat pe piata si finante, se destrama de-acum sub ochii nostri, si va lasa loc unui sistem care va avea in centrul sau omul si nu banii !   

Voi incheia cu cuvintele lui John Perkins :

“ Recunoasterea unei probleme este primul pas in gasirea solutiei iar marturisirea unui pacat este inceputul eliberarii “

Traducere

de Mihaela  Fidiuc

Bolile infectioase si vaccinurile

                                                          
                                                           

Bolile infectioase si vaccinurile

  

Extras din cartea “Sistema Immunitario e Vaccinazioni” de dr. Heinrich  Kremer, editura Macro edizioni, 2003 

                       

 Capitolul I

1.1     Perioada din ultimii ani 

Pe perioada ultimilor 10 ani a fost o revolutie “tacuta” in domeniul cercetarii imunologice, si ma refer la cercetarea medicinii oficiale.  In schimb, consecintele  acestor cercetari s-au transpus foarte putin in practica cotidiana la nivel medical.  In ceea ce ma priveste pot spune, destul de linistit ca marea parte a medicilor au putine cunostinte in acest domeniu si nu cunosc, in cele mai multe cazuri, ultimele descoperiri ale cercetarii in imunologie. Oricum rezultatele acestor cercetari au un efect determinant si asupra practicii in campul vaccinarilor, si efectele sunt atat de tip direct cat si indirect. Ceea ce ma determina sa va arat urmatorul grafic care incepe cu anul 1850 , si prezinta evolutia rujeolei (pojar) si al tusei convulsive ( magareasca ) in Anglia si in tara Galilor. Pe parcursul a 100 de ani, se vede tendinta disparitei mortalitatii din cauza acestor boli : curba tinde spre 0. Linia continua reprezinta tusea convulsiva, si se vede ca punctul culminant a fost in perioada celui de al doilea Razboi Mondial cand a avut loc o recrudescenta a bolii. Spre 1950 , cand procentul raspandirii acestei boli se apropia de 0, incepusera sa fie disponibile vaccinurile.  Spre sfarsitul anilor ’60, cand incepura vaccinarile in masa pentru aceste boli , atat rujeola cat si tusea convulsiva erau aproape de 0 .        

FIG.1 Pertosse e morbillo: percentuali di mortalità dei bambini al di sotto dei 15 anni in Inghilterra e in Galles

 In ceea ce priveste tuberculoza (TBC) , aceasta are o evolutie asemanatoare. Primele statistici, dupa cum se poate vedea din grafic, pleaca de la 1838 si se observa aceeasi curba descendenta ca la precedentele. Pe toata aceasta perioada de 100 si ceva de ani incidenta aceste boli este in scadere rapida . Spre sfarsitul anilor ’40 pentru comba-terea tuberculozei fusese introdusa  pentru prima data chiar chemioterapia. Aceasta era perioada de dupa cel de-al doilea RM , cand de altfel era si o mare concentrare a populatiei refugiate, ale carei conditii igienice si alimentare erau scazute. Si cu toate acestea in acea perioada nu se inregistrase o crestere a incidentei TBC-ului . Apoi spre anii ’50 in Anglia  si Tara Galilor fu introdusa vaccinarea BCG cu toate ca, cazurile de imbolnaviri erau foarte rare iar cazurile de deces din cauza acestei boli erau reduse.    

1.2  Rolul vaccinurilor

Cu toate acestea se continua propaganda precum ca medicina moderna ar fi reusit sa combata bolile infectioase datorita vaccinarilor in masa a populatiei.  In realitate, adevaratii factori responsabili de diminuarea cazurilor de boli infectioase sunt, in mod special alimentatia, cresterea nivelului de constientizare datorita scolarizarii, ameliorarea conditiilor in care se nasc copiii, contributia medicinei ( in special cea din perioada lui Lister si a lui Semmelweis  in sec al XIX-lea, prin introducerea asepsiei, adica a sterilizarii mediului in care este tratat bolnavul)  In consecinta conditiile generale de baza fusesera mult imbunatatite (care sunt importante si decisive in cazul tuberculozei).      In orice caz este in mod absolut eronat sa se spuna ca scaderea incidentei bolilor infectioase la copii a fost rezultatul vaccinarilor.  

FIG. 2 Mortalità e quota di assistenza medica sul prodotto nazionale lordo (PIL) degli Stati Uniti

Alte grafice la fel de interesante, sunt reprezentate in fig.2. Curba descrescatoare si continua, care pleaca din coltul din sanga sus, reflecta mortalitatea complexiva incepand cu anul 1900.      In toata aceasta perioada (1900-1950/60) se evidentiaza o scadere drastica a mortalitatii fara interventia sanitara. Curba mai mica care pleaca tot din partea stanga reprezinta mortalitatea relativa a 11 boli infectioase. Si la aceasta se vede o scadere continua chiar din 1910.

 Aceasta scadere era deja in curs, cu mult inainte de introducerea vaccinarilor in masa, si chiar inainte de introducerea antibioticelor. Aceasta este o realitate statistica. In fine, curba desenata cu linie intrerupta reprezinta curba cheltuielilor sanitare exprimata in procente fata de PIB-ul USA.  Se observa cum, in timp ce mortalitatea are un ritm descrescator ( atat in general cat si cea din cauza bolilor infectioase) cu tendinta spre zero, fara vaccinari si antibiotice, cheltuielile sanitare incep sa creasca drastic; mai putina lume moare, mai mult se cheltuie . 

Se observa in fig.2 ca in anii ’50 incepura vaccinarile in masa impotriva bolilor infectioase;  in mod curios odata cu cresterea cheltuielilor sanitare, in mod parelel au crescut si bolile cronice-degenerative, tipice zilelor noastre si foarte raspandite si la copii. 

 In renumitele tratate de imunologie in schimb, in imaginile graficelor ce sunt reproduse, situatia e putin diversa.  Astfel, asa cum se poate vedea in fig 3, graficele ce reprezinta incidenta bolilor au forma unor munti, dand astfel impresia unei situatii de proportii. Aceste grafice sunt statisticile oficiale USA si reprezinta cazurile de imbolnavire (nu de mortalitate) inregistrate la 100.000 de locuitori.  Examinand situatia in detaliu, in partea superioara avem difteria. 

Aceasta reprezinta cazurile inregistrate la 100.000 de locuitori pe perioada de timp de la 1900 la 1990. Aici este necesar sa se gaseasca referintele juste, dar oricum se vede ca erau oricum scazute cu 100 de cazuri la suta de mii de locuitori; si oricum si acest numar scazuse inainte de introducerea vaccinurilor. 

FIG. 3 Grafici propaganda

Din ceea ce ei ne arata aici, vor sa ne faca sa credem ca incepand cu introducerea vaccinatiilor antidifterie, incidenta acestei boli s-a diminuat la 1:100.000.  Pe de alta parte este curios de notat ca axa ordinatei este reprezentata in scara logartmica; acesta este un truc statistic, pentru a reda o imagine marita a micilor diferente in incidenta bolii fata de marile diferente; intr-adevar, daca scara de referinta ar fi fost liniara, asa cum s-a facut in cazul graficelor pentru poliomelita si rujeola, nu s-ar fi vazut nici o diferenta intre perioada de dinaintea introducerii vaccinurilor si perioada de dupa.  Acesta este argumentul forte cu care Snatatea publica din USA, demonstreaza ca prin introducerea vaccinarilor obligatorii s-a reusit a eradica bolile infectioase infantile. In plus nu s-a prezentat nimic ce ar putea indica sau ar putea exclude ca, curba ar fi avut aceeasi traiectorie, dupa al II-lea RM, datorita imbunatatirilor conditiilor generale de viata a populatiei : igiena, alimentatie, asistenta medicala, etc.   Situatia este putin diversa pe graficul ce se refera la vaccinarile antipoliomelita, unde statisticile pleaca de la 1940, cand inca de pe atunci se vede ca erau in mod surprinzator inferioare,  10 cazuri la suta de mii de locuitori. Apoi avem fara cauze aparente o crestere relativa care ajunge la 30-40 cazuri la suta de mii /an. Dupa introducerea vaccinului inactiv antipolio (cu virus ucis) se inregistreaza intr-adevar o scadere al numarului de cazuri de poliomelita; dar in mod curios acestea ajung tot la acelasi nivel de dinanintea  introducerii vaccinului, adica la putin sub 10 aczuri la suta de mii de locuitori. Se introduce apoi vaccinul antipolio oral cu virus viu si in acest caz se vede ca s-a reusit sa se reduca numarul de cazuri la 5 . Al treilea grafic din fig3 se refera la rujeola, aici statistica pleaca de la 1960 cu o incidenta a cazurilor de 500 la suta de mii de locuitori. Dupa introducerea vaccinului se inregistreaza o crestere a cazurilor apoi pe la jumatatea anilor ’60 a inceput sa scada drastic. Dupa aceasta scadere se inregistreaza si in Europa mici epidemii de rojeola. Dar se poate observa si alt fenomen de care trebuie sa se tina seama cand vrem sa luam decizia de a ne vaccina sau nu. Encefalita subacuta maglina, care este o consecinta postuma a rujeolei cu o latenta de 6-8 ani. In acest grafic, encefalita subacuta este redata in mod curios doar din anul 1970, circa opt ani dupa introducerea vaccinului. Imediat dupa introducerea vaccinului antirujeola cazurile de encefalita subacuta (PESS) erau de circa 50 cazuri la un milion. Apoi incepand cu anii ’70-’75 se inregistreaza din nou o scadere drastica a cazurilor ca apoi sa se inregistreze o tendinta spre zero. Cazurile de difterie, poliomelita si tetanos, prezentate in fig 2, nu sunt cazuri de mortalitate ci de infectare. In tarile occidentale aproape in totaliate, copiii si adultii nu au avut nici o repercursiune in urma unei boli infectioase contactate in mod natural, ca : rujeola,tusea, poliomelita, hepatita B, etc., chiar daca nu fusesera vaccinati.  Nimeni nu este in masura sa spuna daca frecventa imbolnavirilor este mai mare sau mai mica in cazul persoanelor vaccinate fata de cele nevaccinate. Nimeni nu a condus cercetari pe aceasta tema.  Nici in ce priveste complicatiile post vaccinale nu sunt cercetari care sa analizeze problema pe o perioada indelungata, asa incat datele privind daunele imediate post vaccinatiei rezulta intotdeauna minime fata de complicatiile reale. Inca o data, acesta este un argument puternic al acelora care sunt in favoarea vaccinarilor; dar, dat fiind ca nu sunt cercetari , nu este posibil sa se considere acesta un argument serios si real in favoarea vaccinarilor.  

     Nota : Heinrich Kremer este unul din cei mai competenti oameni de stiinta privind cercetarea bolilor degenerative cum ar fi : cancerul, SIDA, si daunele provocate de vaccinari. El are doctorate in medicina, psihiatrie si neurologie, si cu studii in psihologie si sociologie.

          

       Traducere de : Mihaela Fidiuc

         

Psihopenitenciar

                                                                               

                  Psihopenitenciar

                de Salvatore Brizzi  -                                                                                             

                 articol preluat de pe site-ul     http://larinascitaitalica.com/psicopenitenziario/

Multi din cititorii mei stiu cat imi este de draga tema “psihopenitenciarului”  si a Muncii de autoobservare ce este necesara sa fie pusa in practica pentru a te sustrage de la inflentele pe care acest fenomen le comporta.  Asa cum se prezinta si in filmul “They live” -1988 de John Carpenter, toate fiintele umane sunt subiectul unei psihodetentii de care , in mod evident , nu sunt constiente. Unele grupuri supra-nationale, supra-religioase si supra- partidice se hranesc efectiv cu energia a miliarde de persoane, tinandu-le intr-un “stat de dependenta” folosindu-se de cunoscutul concept de “forme de gandire”   

Inchisoarea noastra este una fara gratii. Ne nastem in interiorul unui sistem de gandire standardizat, care ne face in mod automat superficiali, lenesi, pesimisti, alarmisti, certareti si invidiosi pe cine are succes. Prin “sistem de gandire” nu inteleg idee politice sau religioase, ci ceva ce se coreleaza pe un plan mult mai profund : priveste modul nostru propriu de a percepe realitatea si a sti sa distingem ce este important si ce nu. Suntem superficiali si lenesi deoarece nu cercetam nimic din ceea ce ne este “servit” de TV, nu ne informam, nu citim ( un italian din doi nu citeste macar o carte intr-un an- statistica 2012 ; si in restul tarilor occidentale situatia este asemanatoare)  Si totusi fiecare dintre noi, cand este intr-un bar, crede ca este in masura sa-si exprime in mod liber ideea  politica. Fiecare din noi, chiar sub tortura, ar fi gata sa declare ca este liber sa aleaga cu cine sa sa voteze : cu “stanga” sau  cu “dreapta” . Arma cea mai puternica in mana Sistemului, este capacitatea de a redirectiona atentia maselor – inclusiv a jurnalistilor si profesionalistilor politici, care, de constiinta de masa , nu se distaca deloc -  catre subiecte de “fatada”, care stimuleaza emotiile dar care nu au nici o relevanta in ceea ce priveste capacitatea de a modifica Sistemul insusi. Atentia persoanelor este deviata gratie unei amenajari scenice, a unei piese de teatru perene, unde se “arunca” in fata spectatorilor subiecte ca : pensiile parlamentarilor, dispute privind constructia unui pod suspendat, a unei linii de cale ferate, a unor impozite, coruptia partidelor, evaziunea fiscala facuta de un barman ce nu a dat bonul fiscal, un “orb” prefacut care lua pensie de invaliditate, etc.      

Scoala nu este locul unde poti sa pui intrebari adevarate  si sa primesti raspunsuri adevarate, ci locul unde se verifica in mod constant daca esti in gradul de a repeta fidel ceea ce te-au invatat. Acest lucru determina ca modul tau de judecata sa fie adecvat cat mai repede a ceea ce de altfel se reveleaza a fi o insuportabila deformare de gandire de masa, evitand astfel ca tu sa poti in viitor sa creezi o bresa in Sistem, un punct interogativ real.       

Imbibati inca de mici de o enorma cantitate de informatii, pierdem capacitatea de a discerne, de a gandi in profunditate. Sa discutam despre impozite si despre finantarea partidelor, cand originea crizei rezida in insasi mecanismul cu care se creeaza banii  (problema suprematiei monetare) inseamna sa varuiesti fatada cand constructia sta sa se darame.  

Euro a centrat ( n.td : si a dat si gol ! sic!) obiectivul sau : acela de a distruge natiunile europene in doar 10 ani. !    “ Ideea ca euro este un faliment, este in mod stupid falsa, euro provoaca situatia pentru care a fost conceput de creatorul sau si de acei 1% dintre oligarhi care l-au impus”  Asa a scris jurnalistul american Greg Palast in “Guradian” din 26 iunie 2012, amintind ca “creatorul”, Robert Mundell, a vazut tot timpul “creatura” sa ( euro) ca arma oligarhiei planetare care ar arunca in aer norme si reglementari privind munca.                                                         
Palast spune urmatoarele, privind planul lui Mundell :   “ Euro incepe cu adevarat sa-si indeplineasca sarcina sa in timp de criza,  intr-adevar moneda unica si supranationala inlatura guvernelor posibiltatea de a folosi politici de credit si fiscale in masura sa ne ajute sa iesim din criza, intrucat pune politicile monetare in afara zonei de influenta a politicienilor nationali (alesi) si fara aceste prerogative, unicul mod pe care il au guvernele pentru a incerca sa mentina locurile de munca , este acela de a reduce regulile si drepturile ce le au societatile si muncitorii, totul in numele concurentei.”

“Cand criza musca, atunci natiunilor le ramane putine de facut, doar liberalizare, privatizare, desfiintarea regulilor, si mai ales distrugerea binefacerilor garantate de Stat pentru populatie”  Cu alte cuvinte, pe de o parte bunurile si intreprinderile Statului sunt lichidate si vandute privatilor, iar pe de alta parte nu mai sunt bani pentru serviciile in favoarea cetatenilor: spitalele functioneaza din ce in ce mai rau, strazile oraselor sunt pline de gauri care nu mai sunt acoperite, politia trebuie sa dea mai multe amenzi, mijloacele de transport sunt deteriorate si totdeauna putine la numar, si asa mai departe....totul justificat de faptul ca “nu mai sunt bani” .

Vreau sa inchei cu frumoasele cuvinte ale Deborei Bili, care pe blogsfere scrie:

“ In imaginatie, dictatorul are o fata urata, impune ideile sale poporului cu ajutorul armatei si arunca in disidentii in carcera sai ii supune torturii. Azi  nu mai este deloc nevoie de asa ceva : dictatorul nu are o identitate (nume si prenume) , se ascunde intr-o masa amorfa de obscuri birocrati. Armata de care se serveste? Presa, media, si politicienii satisfacuti sau corupti. Arma principala ? “Shock economy”, evenimente ce terorizeaza cetatenii si care ii determina sa accepte orice masura nefasta care pare “indispensabila” . Disidentii ? Nici o problema : sunt lasati sa latre pe terenul ingradit al Internetului,  ce rau pot sa faca ?  O dictatura a carei scop este saracirea generalizata si controlul derivat de la aceasta, nu are nevoie sa traga macar un foc : ne predam singuri fara sa suflam”

“Europa este o dictatura, trebuie sa iesim din ea cat mai repede cu putinta. Fara sa ne intrebam ce se va intampla cu factura de la lumina sau cu creditul pentru casa, pentru ca ne vor lasa fara lumina si fara casa. Suntem in mana unor nebuni furiosi si singura cale este sa scapam de ei, dificultatile succesive le vom face fata dupa aceea, ne vom gandi atunci la ele... Asa cum scria Bagnai in cartea sa “ Apusul Europei” : “ cand partizanii au fugit in munti nu s-au preocupat de inflatie, de scaderea puterii de cumparare sau de imprumutul facut in euro. Cand este cazul sa luptam, luptam –indiferent de pret. “

     Traducere de 
                            Mihaela Fidiuc